Mă tot mir / În Iordan botezându-te, Tu, Doamne...

Io de Revelion n-am niciodată de lucru şi atuncea mă uit la artificii, că astea îmi plac de nu mai pot, că-s colorate şi puşcă tare. După ce s-o gătat ale noastre, m-am uitat şi la televizor, ca să le văd şi pe ale altora. Aşa am aflat că la Chevereşu Mare s-au prăduit pe artificii bani aproape cât la Paris şi că responsabil cu treaba asta e primarele de acolo, unu’ de-l cheamă Muia, nume predestinat să facă carieră, pentru că se dă din gură în gură. La ultimele alegeri, o tânără contracandidată la fotoliul de primar a zis că pe ea n-o sperie Muia, da’ degeaba, n-a ieşit... Tot Muia-i la putere.
Din aproape în aproape, dacă-ţi plac artificiile, afli multe. Aşa am aflat că în Bistriţa-Năsăud este un primar pe care-l cheamă Laba, unu care a avut sloganuri electorale sugerate (cuvântul ăsta trebuia pus în conivenţă cu ălalalt primar) de electori: „Laba, alegerea corectă” şi „Laba pentru toţi cetăţenii”. În Cheve­re­şul Mare, Marcel Muia a avut ca slogan electoral „Mai bine, pentru mai mulţi”. Şucari primarii ăştia!
De la artificii am ajuns la nume, de la nume am ajuns la Anuarul Statistic al României, care ne dă tăt feliul de nume de botez, care botez îi o taină, adicătelea lucrarea harului lui Dumnezeu. Care lucrare îi câteodată de neam prost, că altfel nu se explică cum de-şi botează unii copiii cu nume precum următoarele: Ruptureanu Rozeta, Ilegitim Vasile, Penelopa Muilă, Ion Puţoi sau Paraschiva Sula. Mai bine poate ştie prostu’ ăla de Cristi Borcea, care naş fiind, la un botez, a zis că Dumnezeu e Tatăl Autostivui­to­rul. Cred că de aia a şi ajuns la temniţă, că nu-i corect să dai nume necorespun­ză­toare aşa, ca prostu’.
De la botezul lui Iisus, se pare că toată suflarea se miră şi râde, adică şi io. „Pe Tine, Împăratul cerului şi al pământului, Luminătorul nostru, văzându-Te în Ior­dan, botezat de robul Tău, cerurile s-au înfricoşat şi tot pământul s-a înfiorat, îngerii s-au mirat şi toată făptura s-a bucurat”, zice Condacul 1 din Acatistul Botezului Domnului. Şi mai zice ceva: „Slavă Ţie, Cel ce ai adus oamenii, prin apele botezului, la viaţa veşnică.” Şi i-ai făcut pe unii de tot râsul, aş adăuga cu mare smerenie, că altfel nu apăreau următoarele nume: Cojocaru Tom-Mac-Bil-Bob-Constatin, Ipsilante Sentiment Brusli, Struţ Modest, Artaxerxe Bubulac, Joacă-Bine Mirel sau Moş Nicolae Crăciun. Şi uite aşa, cu ultimul nume am ajuns iar la sărbătorile de iarnă când, de Revelion, io n-am niciodată de lucru şi atuncea mă uit la artificii.