Mă tot mir / Ce are unii cu maneliştii?

No, acuma, că tot vin sărbătorile de iar­nă, o apărut un videoclip a lu’ Carmen Şer­ban, filmat în Biblioteca Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. Nu-i bai că videoclipul îi filmat vara, că maneaua nu are limite, gra­niţe, nu cunoaşte oprelişti şi e vala­bilă în orice anotimp. În videoclip apare o tută blondă, desculţă şi îmbrăcată cu oareşceva pondiolă transparentă, ca să se asorteze cu vacuitatea spirituală vecină cu vidul, cum ar zice Pruteanu, ce răzbate din versurile de un tragism cardio-vascular fără număr, pen’ că ne zice Carmen că cum îi face ei inima: bum-bum-bum! Mai apare şi un gâj care prestează la saxofon, altu’ desculţ, care să baletează cu tuta blondă, şi cantautorul DJ Milionor, care prestează vocal-instrumental alăturea de Carmen, amin­tindu-ne, tot de la Pruteanu citire, că manelele sunt stil muzical tot aşa cum lăturile sunt apă de băut.
E unii care s-a supărat că Carmen, care-i la fel de stupidă ca-n trecut, numa’ că acuma-i şi blondă, ceea ce-i dublează non-valoarea, a cântat în biblioteca aia. Şi ce dacă? Păi nu cânta în urmă cu câţiva ani Sorinel Copilul de Haur pe scena Operei Naţionale? Şi tot manea cânta, şi tot o blondă se sprijinea de pian, că nu ştia ce-i scula aia şi la ce foloseşte, şi la fel de greţos era mesajul, de stupid, de incult şi de grosolan. Nici scenariul nu era mai acătări, cu diferenţa că Sorinel scoate la un moment dat nişte sunete de infarct şi se prăbuşe în jerunţi lângă pian, în vreme ce blonda nu reac­ţionează în nici un fel, deloc impre­sionată de lamentările şi de sfâşierile lăuntrice ale hartistului doborât de tra­gismul vieţii de căcat pe care o duce.

Şi de ce nu are voie instituţiile de cultură care-s facultăţi să lase maneliştii să se producă şi reproducă în interiorul lor? La Muzeului Ţăranului Român n-a fost mai acum câţiva ani o minunată hexpo­ziţie cu tablouri care-i reprezenta pe manelişti şi care tablouri de neam prost avea toate fundalul făcut cu foiţă de haur, ca să fie frumos la public? Da’ Florin Salam n-a răcnit pe scena Sălii Palatului, acompaniat de Sorin Talent? Ce are unii cu maneliştii? Să-i lasă să cântă unde vrea ei, că muzica e uni­versală, ca ţâganii, face bine la suflet şi e şi bine, în spiritul Crăciunului, să fim mai buni acuma, mai toleranţi, că de aia le urez şi io maneliştilor o urare mişto, de sezon: la mulţi ani cu bucurie, fi-v-ar moaca-n puşcărie!