Tomograful lui Sabin / Despre noi

„...În cartea sa, Psihologia poporului român, publicată în jurul anului 1937, Constantin Rădulescu Motru ne descrie calităţile şi defectele, subliniind că nu este nici pe departe o operă de patriotism, ci o serioasă operă de ştiinţă.

De ce? Pentru că această cunoaştere trebuie stabilită cu aceeaşi obiectivitate cu care stabileşti orice altă cunoaştere despre lumea fizică.

Astfel, continuă el, în acest demers trebuie dată la o parte intenţia de a preamări sau micşora neamul.

Pornind la disecarea însuşirilor sufleteşti ale poporului român, sub latura socială şi economică, autorul prezintă metoda prin care acestea au fost conturate, în comparaţie cu cele ale popoarelor culte apusene. Individualismul românesc. Potrivit studiului, românului îi place să fie de capul lui. Stăpân absolut la el în casă şi pe pământul său, oricât de mic ar fi acesta.

Însă acest individualism nu răzbate şi în viaţa economică, politică şi socială. Mai exact, românul ia iniţiative doar la el în gospodărie şi cam atât. Când vine vorba de mersul lucrurilor în economie, societate, politică, fiecare român face ce crede că va face toată lumea.

A ieşi din rândul lumii este pentru săteanul român nu doar un simplu risc, ci o nebunie.

Neperseverenţa la lucrul început este o altă caracteristică a sufletului românesc, fapt care se reflectă şi în proverbele populare dintre care cel mai grăitor este cel al lui Creangă: „Românului îi este greu până se apucă de ceva, că de lăsat se lasă uşor”.Autorul adaugă, însă, că această caracteristică nu trebuie extinsă la orice lucru.

De exemplu, un român proprietar de pământ este cel mai perseverent muncitor agricol, oricât de mic i-ar fi câştigul. Neperseverenţa în lucru şi-a făcut apariţia abia prin secolul XIX, când organizarea statului român a fost modernizată prin deschiderea drumului mulţimii de politicieni şi funcţionari în braţele statului. Însă, întrucât acestora le trebuia o specializare, iar structura statului român doar ce se înnoise, au preluat specializările prin imitaţie după alte state străine. Astfel începe epoca improvizaţiilor profesionale.

Dacă la alte popoare perseverenţa la lucru se asigură printr-o selecţie serioasă a candidatului, bazată pe aptitudini şi competenţe, la români aceasta a fost făcută “ca în codru”, cu efectele cunoscute...” (va urma)