Colţu’ meu / Drumul mătăsii şi al ciocolatei prin DGASPC Maramureş

Ar fi trebuit să scriu în această săptămână, ultimul număr al minunatului nostru săptămânal din acest an, despre bucurie, sărbători, spiritul Crăciunului. Să transmit urări celor care ne citesc…Nu am putut! Povestea copiilor nimănui te poate determina să fi insensibil la bucurie. Nu am avut starea necesară nici pentru un text, o continuare la cele scrise de o juma’ de an. Nu se întâmplă nimic, spre binele fetiţelor, spre adevăr, aşa că am încercat să fiu un tip înţelept. Să mă fac că totul este bine şi că merită să fim mulţumiţi pentru câteva momente.

Pe când mă pregăteam să intru în pielea înţeleptului, am primit informaţii de mi-a pierit cheful de a mai fi înţelept.

Se spune că, nu de mult, o organizaţie ar fi adus ciocolată pentru copiii din sistem. Nu un bax, baxuri. Multă ciocolată pentru a putea îndulci toţi copiii de pe la casele Direcţiei. Ciocolata a fost depozitată la o casă… Am uitat un element important! Era o ciocolată fină, nu de duzină.

Asta ar fi fost partea bună a lucrurilor. Cea rea e că ciocolata a dispărut. S-a topit în neantul Direcţiei sau al cine ştie cui.

Se spune că acum este scandal pe acolo pe această temă. Cel de la organizaţia care a adus ciocolata s-a enervat, a făcut scandal.

Nu ştiu cum se va termina povestea asta, dar îţi vine să te întrebi, pentru a câta oară. Ăştia nu se mai satură?

De la ciocolată, sărim la ajutoare. Vin la Direcţie ajutoare după ajutoare. Este un sezon al ajutoarelor. De tot felul. De la aparate, biciclete, mâncare, haine, până la lenjerie de lux.

Se spune că s-ar fi primit lenjerie de la un hotel de prin Austria. Un hotel din ăla de cinci stele. Hotelul şi-a înnoit lenjeria de pat şi pentru a nu o arunca, au donat-o în scopuri caritabile. Ar fi ajuns la Direcţie. Angajaţii lui Boitor află şi ei de aceste aspecte. Ei ştiu ce se întâmplă şi spun şi ei: nu se mai satură?

Nici nu vreau să mă gândesc cine se întinde prin lenjerie de pat de mătase. De asta am scris ce am scris!