Editorial

Fiind morocanos si-a umplut crapa­tu­rile nefericirii cu fericire lichida cumparata de la magazinul de fericire din colt. Un butiq mic, usor murdar, cu vitrine intunecate si clanta din bronz, sau ma rog, de o culoare bronzalie. Un magazin care nu prea se potrivea cu profilul. Cum sa cumperi fericire dintr-o chichineata aproape insalubra?

Sigur, ipocrizia nu s-a nascut in epoca tehnologiei, dar, cu siguranta, a trecut la un alt nivel. M-am intrebat de multe ori, cum ar fi lumea daca toti ar fi asa cum pretind ca sunt in postarile de pe facebook? Si cum se face ca nici o dara din sensibilitatea, intelepciunea, profunzimea si umanismul care ne anima pe toti in postari nu transcende in lumea reala?

O expozitie de icoane inchinata Dumi­nicii Ortodoxiei mi-a oferit placutul prilej de a alcatui un mic excurs de cunoastere in acest univers mirabil si admirabil. La Catedrala „Sfanta Treime” din Baia Mare, Sala-Muzeu „Sfintii Martiri Brancoveni” au expus 20 de iconari si pictori bisericesti, care au lucrat in Episcopia Maramuresului si Satmarului.

Cea de a doua Duminica din Sfantul si Marele Post este dedicata unui mare aparator al adevarului revelat, Sfantul Grigorie Palama. El este praznuit de doua ori pe an: pe 14 noiembrie si in Duminica a doua din Postul Mare. S-a nascut la Constantinopol, in toamna anului 1296. La varsta de 20 de ani, tanarul Grigorie s-a calugarit la Manastirea Vatoped, din Muntele Athos. Aici a vietuit sub indrumarea duhovniceasca a   

Am vazut chiar in urma cu putine ore, pe un ecran, un text care suna cam asa: „... crearea de echipe de lucru pentru identificarea necesitatilor din domeniul culturii...”. Cum adica? Vine un nene cu o fata extrem de impadurita, cu ochelari fizionomici, deci fara dioptrii dar cu rame bengoase si care spune ca este consilier cultural, apoi o domnisoara cu par bicolor si cercel in nas care spune ca este consilier de   

(a doua parte)

Scriu aceste randuri in data de 4 martie, la 40 de ani de la cel mai naucitor seism autohton, nascut din pantecele vrancean si aducator de groaza in Bucuresti.

Cand e vorba despre batalia pentru cio­lan, de cele mai multe ori treburile se complica. Daca se mai adauga la batalia asta si posibilitatea ca macar unuia sa-i atarne la final pielea in bat, lucrurile se schimba atat de dramatic incat ce era bun devine rau si invers. Chiar daca aparent nu exista nicio logica, o explicatie tot exista.

Am avut o experienta care mi-a dat fiori. Din motive de sanatate a trebuit sa imi fac niste analize. Cele de rutina, dar necesare, fiind un bun indicator al starii de sanatate. Cam fara chef am purces la obtinerea trimiterilor necesare, fiind platitor de taxe si impozite. Adica sa imi fac respectivele analize prin CAS. Eh, de aici incolo incepe cea mai nasoala experienta, fiind vor­ba de sanatate. M-am chinuit pana am obtinut   

In 1916, cand trupele germane intrau in Bucuresti, dupa ce capitala se predase fara sa traga un glont, se spune ca autoritatile de ocupatie au fost primite cu… flori. La 23 august 1945, cand , tancurile si trupele „eliberatoare” sovietice defilau triumfal prin Bucuresti, populatia arunca cu… flori. In 1989, soldatilor care luptau la Re­volutie, populatia le oferea… flori.

A fost o vreme buna si un climat favorabil pentru paremiologia romaneasca. De altfel, perioada cea mai prielnica in care s-au pus si bazele unui veritabil Corpus Paremiografic National si s-au stabilit coordonatele esentiale ale campurilor paremiologice a concordat cu intervalul 1965-1985, cand si la nivel european si mondial lucrurile au evoluat remarcabil.