Jenant, mișeilor! / De ce iubim femeile şi nu iubim 8 martie?

Sigur, ipocrizia nu s-a născut în epoca tehnologiei, dar, cu siguranţă, a trecut la un alt nivel. M-am întrebat de multe ori, cum ar fi lumea dacă toţi ar fi aşa cum pretind că sunt în postările de pe facebook? Şi cum se face că nici o dâră din sensibilitatea, înţelepciunea, profunzimea şi umanismul care ne animă pe toţi în postări nu transcende în lumea reală?
Paradoxurile lumii virtuale şi dis­crepanţa dintre eu-ul virtual şi cel real sunt mai vizibile în preajma sărbă­torilor.
De Crăciun, toţi suntem cu generozitatea pe buze, dar cu pumnii strânşi, ca nu cumva să cadă un bănuţ în mâna unui amărât.
De Valentine’s Day, devenim mai ro­mantici decât Romeo şi Julieta, numai că habar n-avem, de fapt, să arătăm iubirea din citatele celebre, oamenilor de  lângă noi.
De 8 Martie, toată lumea a elogiat femeia, iar doamnele, după ce s-au îm­bulzit la shopping, coafor şi cosmetică, şi-au amintit că trebuie să fie speciale şi să pretindă respect, că deh, sunt fe­mei. Aşa că şi-au apărat statutul... chefuind.
Dacă jumătate dintre felicitările şi citatele despre doamne ar fi puse în practică, România ar fi ori cea mai ci­vilizată ţară europeană, ori cea mai romantică, ori, cel puţin, ar reveni la matriarhat. Din 9 martie însă, lucrurile reintră în normal: doamnele coboară tocurile şi standardele, iar domnii uită cât de speciale sunt ele.
Sincer, nu ştiu de unde vine zicala „cu o floare nu se face primăvară”, dar cred că se referă la 8 martie.
Pentru mine, ca femeie, respectul pentru doamne ar însemna, de exemplu, promovarea unor modele de femei remarcabile din istoria acestui Neam, pentru ca femeia să nu mai fie marele „ano­nim” al istoriei, cum spunea Virginia Woolf. Sau promovarea unor măsuri reale împotriva violenţei do­mestice. Sau sprijinirea bătrânelor care mor de foame şi a femeilor care îşi cresc singure copiii. Dar, evident, e mai uşor să cumperi flori şi să te pre­faci o zi că eşti sensibil şi implicat.

Noroc că urmează Paştele şi schimbăm citatele despre doamne cu cugetări despre lumină, pace şi bucurie, când abia mai vorbim cu cei de lângă noi şi nu suntem în stare să le transmitem un biet zâmbet şi o vorbă bună, darămite lumină. Evident, e mai uşor să fii formal, decât să simţi şi să faci.
De asta, cei care iubesc cu adevărat femeia, nu iubesc 8 Martie.