Tomograful lui Sabin / Arhetip

Am văzut chiar în urmă cu puține ore, pe un ecran, un text care suna cam așa: „... crearea de echipe de lucru pentru identificarea necesităților din domeniul culturii...”. Cum adică? Vine un nene cu o față extrem de împădurită, cu ochelari fizionomici, deci fără dioptrii dar cu rame bengoase și care spune că este consilier cultural, apoi o domnișoară cu păr bicolor și cercel în nas care spune că este consilier de imagine... ambii dându-și cu părerea despre libertatea de exprimare ca necesitate imperioasă a generațiilor X,Y,W,Z,Q și care or mai fi pe aici pe la capătul alfabetului, pentru că e clar de mult că nu au răbdare să înceapă de la… Bun!
De ani de zile citim despre mind control și psihotronică, mai nou citim cu fiori despre big data și psihometrie, care nu mai sunt jucării dar... iertat să fiu, eu simt enorm de multă prostie și incultură și mistificare aici, praf în ochi în timp ce se dă cu fumigene pe vreme cețoasă! Despre valoare nu vorbim? Despre valențe educative nu vorbim? Înțe­leg că tot ce are legătură cu un oricât de firav filon de continuitate este considerat de-a dreptul de prost gust, dar nu orice noutate absolută este aprioric bună, chiar dacă se vinde.
Andy Warhol a fost unic și irepetabil. Mă gândeam să scriu aici: ce bine ar fi dacă am pune mâna și am citi… dar nu are rost fiindcă epoca aceea a trecut, eu am citit și la ce îmi folosește acum când fără like-uri și share-uri nu exiști, în timpul scurt care ne-a mai rămas după saltul în cap?
„Fericiți cei săraci cu duhul” combinat cu „lăsați orice speranță...” este baza cocktai­l-u­­lui cotidian la care se mai adaugă, conjunctu­ral, ingrediente pentru culoare sau savoare. Într-o oarecare măsură, lucrurile sunt predictibile, dacă ne scoatem de la naftalină amintirile (cine le are) despre arhetipurile lui Jung ca motive fundamentale ale experienței evoluției umane, dar ne-ar putea folosi în cel mai bun caz pentru a ne proteja, fără a visa măcar că am putea schimba ceva.

În fiecare dintre noi coexistă, mai mult sau mai puțin armonic, mai multe arhetipuri și asta ar trebui să fie ceea ce ne definește în percepția celorlalți, să ne facă Iuda sau Iago sau Desdemona sau Icar sau Buridan sau Siegfried sau  Bulă. Fiecare dintre noi suntem amestecuri unice de candid, erou, anost, conducător, altruist, bufon, rebel, cu­rios, iubitor, creator, înțelept, manipulator... dar cred că 2/3 din aceste trăsături sunt tot mai inhibate sau chiar suprimate delibe­rat, fiind considerate atavisme desuete, potrivit mantrelor propovăduite de nenumă­rați guru fără chip, ce mișună pe mediile de so­cializare.
Și fiindcă nimeni nu mai are răbdare, voi sări direct la sfârșitul elucubrației de față și vă întreb: rămâne valabil „cogito ergo sum”? Ha, ha, ha!