Editorial

Alegerile parlamentare au trecut fara emotii. Avem 13 parlamentari, chiar 14, daca il punem la socoteala si pe cel de la ucraineni. O echipa eterogena, incolora, inodora pe anumite colegii, dar cu cativa dintre parlamentari cu potential de a face si bine.

„Doamne, eu nu caut sa fiu consolat, cat sa consolez; Nu caut sa fiu inteles, cat sa inteleg, Nu caut sa fiu iubit, cat sa iubesc, Pentru ca numai daruindu-te primesti, Numai iertand poti obtine iertarea Si numai murind poti dobandi eternitatea”.

Eu cred ca in Baia Mare numarul intelectualilor este in scadere dramatica. Mi-a dovedit-o Saptamana Caragiale, desfasurata in intervalul 2-9 decembrie a.c. Mi-am propus sa numar, spre exemplu, cati profesori de romana au participat la un eveniment unic in tara.

...“Gastele zboara in stoluri in forma de “V”. Cand fiecare gasca da din aripi, ea creeaza un curent ascendent ce sustine gasca din spatele ei. Astfel, stolul inainteaza cu 71% mai repede decat daca fiecare gasca ar zbura singura.

Niciodata nu am putut, in propria mea limba, sa ma manifest in public – intotdeauna am avut o retinere pe care, pana azi, nu am putut sa mi-o explic. Am tinut discursuri stralucite, aplaudate de sute de oameni, in engleza, franceza, italiana sau spaniola, in locuri diferite, de la Consiliul Europei si pana la Universitatea din Guadalajara, din Sofia si pana in Singapore...

(prima parte)

Si evident, aici nu ma refer la infruntarea dusmanilor in lupta, nici a fantomelor sau a animalelor fioroase. Pur si simplu, curajul de a trai viata. Si nu oricum, ci cu responsabilitate fata de propria noastra persoana.

Bine ca, in sfarsit, s-au terminat si alegerile astea! Sufletele romanilor s-au umplut de bucurie vazand cum, dupa numararea voturilor, s-au ales cu un legislativ supradimensionat. Avem mai multi parlamentari decat au rusii sau decat au americanii si tragem nadejde ca peste patru ani o sa avem mai multi decat rusii si americanii la un loc.

Unii vor spune ca ma inchin in fata primarului de Baia Mare. Imi asum acest fapt deoarece am vazut azi (miercuri, 5 decembrie) un lider politic asa cum doream sa vad demult, pe aici, pe Sasar.

Moscova. Anul marii terori, 1937. O sedinta de partid intr-o fabrica de hartie. In prezidiu, proaspatul sef al comitetului raional, numit in functie cu doar o saptamana inainte (fostul sef fusese arestat), directorul fabricii, politrucii locali.

Cand alte „campuri de cunoastere” nu permit avansarea, prin cai si metode accesibile tuturor, salvarea poate veni fie din directia metafizicii experimentale, fie prin aplicarea unor scheme ancestrale.