Editorial

Am ramas blocat cand am auzit patania lui Tudor, fiul prietenului meu, Calin Matei. Nu am stiut ce sa fac pe moment, dupa care l-am sunat. O voce care mi-a spus totul, a incercat sa poarte un dialog cu mine. Nu doream sa scriu ceva, am dorit sa vad cum ii el, mama lui Tudor, baietii. Dupa ce am inchis, am simtit durerea lui. Muta!

Nu-mi plac statisticile. Reduc oamenii la cifre si tragediile la bilanturi. Dar le dau dreptate atunci cand spun ca lumea de azi e invinsa de bolile mintii si a sufletului: de depresii. De maladii pentru care nu exista nici medicamente, nici tehnica medicala. Am mai scris. Eu cred ca suntem bolnavi „de sens”. Robotizati, dezradacinati, fara niciun fel de scop, si, mai ales, fara tel. Ne-am pierdut credinta, nadejdea si   

In majoritatea lor, crestinii stiu ce inseamna „legile lui Moise” sau „poruncile lui Moise”. Acest mare conducator al „poporului ales” a avut privilegiul de a primi direct de la Dumnezeu, pe Muntele Sinai, „poruncile vietuirii”, pe care le-a inscris pe „tablele legii” si le-a prezentat „Poporului lui Israel”.

(partea a saptea)

Sfasiat in suflet si rupt in cur, cu adanca tristete si nemarginita tulburare, am aflat ca coana UE (Uniunea Europeana), pe care mi-o doream MUE (adica Marea Uniune Europeana) a hotarat, dupa ce si-a schimbat chilotii tanga pe izmene tip „gogosari”, ca micii romanesti nu mai sunt buni si ca trebuie interzisi la vanzare. Cica astia, adicatelea micii, contin tot felul de cacaturi care nu-s bune la consumat, te freaca la   

Se spune ca iertarea e nu e pentru cei slabi, ci pentru cei puternici. Ca ea (iertarea) nu e ceva ce faci pentru altii, ci pentru tine insati, ca sa poti merge mai departe. Ca pentru multi este incantatoare si sublima pana in momentul in care trebuie sa ierte. Si ca a spune „iert, dar nu uit” este un altfel de a spune ca, de fapt, nu ierti.

La Biblioteca judeteana „Petre Dulfu”, acasa la Tedi, a avut loc o mica sarbatoare de Ziua Bibliotecarului si Ziua Internationala a Cartii si Dreptului de Autor. A fost lansat si primul numar din acest an al revistei Biblioteca Septentrionalis. In sala frumoasa de la ultimul etaj au fost invitati colaboratorii Bibliotecii, cei mai dragi, ziaristii care sunt aproape de fenomenul si fenomenala Biblioteca si conducatorii   

Am auzit demult o poveste adevarata de pe Valea Izei. Un om a plecat la munca in strainatate. Cu timpul, a ajuns sa castige bine si, an de an, de Paste, trimitea pentru fiecare familie din sat cate 100 de dolari, astfel ca, dupa slujba preotul le impartea tuturor darul de la consateanul din strainatate. Dupa cativa ani, omul le-a transmis consatenilor ca, intre timp, copiii lui au crescut si taxele de scolarizare sunt mari,   

Am trecut cu bine peste o sarbatoare, in haine de lucru. A fost marcata cum se cuvine Ziua Cartii si Ziua Bibliotecii, aici in orasul ce gazduieste Templul Cartii si Templierii Sai. Gandul s-a ridicat usor spre „cerurile limbii”, iar miracolul s-a produs asa cum se petrece de fiecare data prin altare. „Liturghia cartii” a avut in vedere si enigmele, dar si farmecul. Si tainitele, dar si giuvaierurile. Totul ca o   

Stiam ca exista un erbivor cu acest nume, stiam in mare masura chiar si cum arata, adica nu l-as fi confundat niciodata cu oaia, ii stiam mirosul intepator, cunosteam deja branzeturile frantuzesti facute din lapte de capra cu care m-am delectat la sfarsitul tuturor meselor de care am avut parte in timpul experientei mele din hexagon, desi preferata mea era fenomenala „cervelle de canut, adica „creier de matasar” facuta   

(partea a sasea)