Editorial

Una din fascinatiile mele existentiale tine de traiul ancestral, cel fara de curent electric.

Mai este o saptamana de lucru dupa care vom intra in perioada sarbatorilor Craciunului si cele ale Anului nou. Vor fi multe zile libere, iar cei ce muncesc la stat vor avea o pauza lunga precum o zi de post. Mai demult nu eram de acord cu atatea zile de repaus. Dupa acest mini concediu fortat e greu sa revii la capacitatea obisnuita, la munca.

Arhimandritul Ioachim Tomoioaga spunea recent, la un concert de colin­de, ca, de Craciun si de marile sarba­tori, ne preocupam doar de forme, uitand esentialul. E ca si cum, de ziua de nastere a cuiva ne-am aduna cu totii la o petrecere, ne-am face cadouri unii altora, dar am uita de sarbatorit: Hristos.

Revenind la explicatiunile pe care le consider necesare pentru intelegerea deplina a acestui demers, voi adauga si faptul ca daca institutia noastra – Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” Baia Mare – are ca preo­cupari fundamentale „cunoasterea” si „oferirea de informatii”, atunci cercetarile biblioteconomice si bibliografice, care se folosesc de matricele functionale ale biografismului, sunt chiar o obligatie   

Tema Imparatiei cerurilor a fost abordata de multe ori in vremea activitatii de propovaduire a Mantuitorului Iisus Hristos. Ce este? Unde este? Cum este? Erau intrebari pe care ascultatorii Lui le puneau cu siguranta, intrucat doreau sa stie cu mai multa precizie ce anume in­telegea Hristos prin aceste doua cuvinte. In chip simplu, era limpede ca era vorba de viata de dincolo, de o Imparatie, de o lume care exista in Cer,   

(ultima parte)

Am revenit la Roma dupa 7 ani. Petrecuti nu in Tibet, ci prin muntii nostri.

Deschiderea noului centru comercial, de fapt un mall, pe bulevardul Bu­curesti, poate fi un eveniment important. In primul rand am scapat, noi, orasul, de porcaria care era la fostul Petrom. O cladire amarata in care isi ducea traiul o societate, nu mai stiu cum ii spune, una a statului aflata pe cale de disparitie.

Sunt emotionante, profunde si frumoase toate discursurile delegatilor la Marea Unire. Dar dintre toate, mie mi-a ramas in minte taranul batran din Maramures care, ajuns in trenul de intoarcere, isi strange cusma de blana in pumn si spune lacrimand, ca intr-o rugaciune, ca e cel mai mare lucru pe care l-a facut in toata viata sa si ca va putea povesti cu mandrie: „Si eu am fost la Alba Iulia”.

Cu sinceritate va spun ca aceasta idee mi-a venit in urma cu cinci ani, cand am si „vestit-o” in cercurile in care oameni sensibili ai acestui neam povesteau despre ce ar trebui sa fie! Protagoras ne-a lasat o sintagma cu valente paradigmatice („Omul este masura tuturor lucrurilor!”) si am considerat ca cel mai potrivit exemplu pentru acest secol de istorie maramu­reseana, ar fi niste biografii excelente. Rostirea   

Vechiul Testament contine, in afara de date despre Facerea lumii, despre originea universului, despre originea omului, date despre istoria poporului ales si indrumari morale. Foarte multe dintre indrumarile morale se refera la felul cum trebuia sa se poarte acest popor ales menit ca din sanul sau sa se nasca Fiul lui Dumnezeu.