Editorial

„Bunavointa si gentiletea nu implica neaparat prostia si nu exclud ironia.

In marea noastra bucurie de cerce­tatori, stim ca acesti oameni ai trecutului ne-au pregatit un mare dar – „Prezentul”. Dar de ce nu, in buna masura, si viitorul! Prezentul nostru de acum, fara ei ar fi aratat altfel. Viitorul nostru de maine, fara ei si fara noi, nu poate arata foarte bine.

Sfanta Scriptura ne spune ca Man­tuitorul Hristos a venit pentru cei pa­catosi, pentru ca „nu cei sanatosi, ci cei bolnavi au nevoie de doctor”. Este adevarat, insa nu trebuie sa intelegem ca Hristos a venit ca sa le aprobe pacatele celor pacatosi. Nu. Mantui­torul nu a venit pentru pacatosi ca sa-i indreptateasca, ci pentru a-i indrepta.

(partea a treia)

Ceva absolut monstruos. Asta iradiaza dintr-un scurt interviu luat neomului al carui nume are o sonoritate ciudata: Franz Tandara.

Situatia in mineritul maramuresean este sublima, dar lipseste cu desavarsire. Adica, de prin 2009, de cand a intrat in insolventa, Compania nordului traieste din vanzari de active sau pirite si din ce mai primeste de la stat. Chestia asta e greu de inteles. Tii o Companie ce ar putea lucra, ar putea produce, asa… in insolventa, una din inventiile financiare prin care nu mai platesti nimic, nu mai ai penalizari… timpul   

Noi, romanii, „avem, se pare, ne­fericita capacitate de a pune un gratar cu mititei pe orice golgota”, cum spunea Octavian Paler. Ne manjim singuri istoria, demnitatea, onoarea si memoria. Ne distrugem miturile. Suntem un fel de Don Quijote intors.

Am mai avut si o alta varianta de titlu. „100 de ani impreuna cu noi insine”! Ar fi fost un titlu care sa „traduca” o proiectie interesanta in trecut, pornind de la realitatile contemporane. O enciclopedie a personalitatilor este cea mai frumoasa formula de etalare a biografismului intr-o cercetare.

Mi-am propus sa incep editorialul apeland la cuvantul Mantuitorului Hristos: „Cerul si pamantul vor trece, dar cuvantul Meu nu va trece.”

(partea a doua)

Inchiderea scolilor pe motiv de prea multa nea nu e altceva decat expresia fugii si neputintei.