Editorial

(prima parte)

Nu unul din padurea cea frumoasa a naturii. Ci unul din padurea cea rara a sufletelor inalte.

Alegerile prezidentiale se apropie cu pasi repezi, dar noi cu cine votam? Celebra intrebare este mai actuala ca oricand. Campania electorala de pana acum nu a prezentat mai nimic.

Cum de poti privi cu admiratie pelerinajele tibetanilor sau ale fratilor catolici, si sa arunci in acelasi timp cu noroi in sute de mii de oameni care fac acelasi lucru, dar sunt ortodocsi?

A plecat la intalnirea cu ingerii un mare artist plastic roman – Aurel Dan, botezat de la o vreme „pictorul anotimpului alb”. Tablourile sale cu turle de biserici, cruci si tarani in vesmintele albului matern confirma puritatea si eleganta etnotropica a tinuturilor hiperboreene si indeamna spre frumos in chip firesc dar fermecator.

Sfanta Euharistie este cea mai in­semnata dintre toate Tainele Bise­ricii, deoarece prin intermediul ei omul ajunge la punctul cel mai inalt spre care se poate indrepta stradania sa, unirea cu Dumnezeu in chip tainic, „Hristos ramane intru noi si noi intru El” (Ioan 6, 56).

O mama purtatoare, mama surogat sau mama de imprumut este o femeie care accepta in urma unui acord sa ramana insarcinata, cu obiectivul de a da nastere unui copil care va fi crescut de o alta familie sau persoana ca fiu propriu. Este o maternitate de substitutie in baza unui contract sau intelegeri de gestatie.

(ultima parte)

O mica definitie a toamnei, cel mai tainic si fascinant anotimp. Se pare ca si anul acesta vom avea parte de aceiasi binecuvantare ca si in anul trecut, aceea a unei toamne senine si prelungite.

A cazut guvernul! Sa ne bucuram sau sa ne intristam? Cam asa sunau intrebarile pe care si le puneau vecinii mei intr-o sedinta de scara, ad-hoc constituita, afara in fata blocului. Cam acestea sunt intrebarile pe care si le pun romanii.

Avea doar vreo 20 de ani. Numele lui nu-l mai tine minte nimeni, dar imaginea aceea, cu sangele si intestinele iesite din abdomen, cu sudoarea ameste­cata cu sange si ultimele lui zvacniri de viata in care a strigat, cum a putut, inca o data: „Libertate”, nu o sa o uite nimeni.