Editorial

(ultima parte)

Asa se numeste unul dintre taramu­rile enigmatice ale Maramu­resului. De fapt, ale Tarii Lapusului.

Se lucreaza in Baia Mare, la acope­risurile blocurilor, intr-o veselie. La mine in cartier, cele doua furtuni care au fost anul acesta au stricat acoperisurile, unele in mod dramatic. Au fost, apoi, ploi puternice si apa a inceput sa curga prin casele oamenilor. In mod normal ar fi trebuit sa se refaca izolatia blocului. Dar multe au aceste sarpante pe care a fost pus azbest.

Strabunica mea spunea ca de la fiecare om poti sa inveti ceva. Singura conditie este sa fii dispus sa asculti si sa inveti.

Am citit recent, cu sufletul incarcat de emotii subtil-diacronice, „Jurnalul Cavalerului (Cu Tricolorul de la Chisindia la Nalcik si inapoi, 1941-1943)”, pe care l-a redactat subloco­tenentul Ioan Alexandru Cosma din Valea Borcutului, Cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul” si mare roman. L-am cunoscut in anul 1994 cand s-a sfintit si inaugurat la Valea Chioarului bustul Voievodului Intregitor de Neam, iar surpriza pe   

Suntem noi constienti de acest adevar? Realizam ca fiecare suflare de viata ni se datoreaza Lui? Și nu oricum. Ci avem o existenta ce a fost creata „dupa chipul si asemanarea Lui”. Ori daca Dumnezeu exista prin Sine, neavand inceput sau sfarsit, inseamna ca noi cei creati dupa chipul Sau, trebuie sa fim vesnici, chiar daca datorita caderii in pacat trecem, prin moarte, din lumea pamanteasca in vesnicie.

Poarta Brandenburg este un edificiu construit in stilul neoclasic, devenit astazi unul dintre cele mai cunoscute repere ale Germaniei. Poarta Brandenburg a fost construita in partea centrala a Berlinului, fiind un monument comandat de Regele Frederick William al II-lea al Prusiei, ca un simbol al pacii absolute.

(partea a treia)

De fapt, mult mai simplu, oamenii. Se tot vorbeste, in cuvinte si concepte pretioase, despre impactul major al resurselor umane in viata unei organizatii.

Am lucrat la seria de materiale cu cei 30 de ani trecuti de la revolutie si inevitabil mi-am amintit de vremurile de la inceputul anilor ’90. Bai, ce perioada cenusie! Baia Mare era un oras mare si urat, plin de blocuri neterminate, strazi neasfaltate, multe gropi, magazine inchise sau goale.

De la Dinicu Golescu incoace si „Insemnare a calatoriei mele”, care reprezinta practic prima lucrare de analiza critica a societatii romanesti prin comparatie cu civilizatia europeana, noi, romanii, am suferit mereu de „complexul Occidentului”.