Zorile unei tepe prelungite

Dupa ce ani la rand au batut drumurile Baii Mari la Politie si Procuratura, pentru a se interesa de evolutia dosarului in care apar ca pagubiti, fostii deponenti ai Cooperativei de Credit Zorile din Satulung isi asteapta inca dreptatea. Dintre cei implicati in aceasta escrocherie, doar trei au fost gasiti vinovati, iar in final, numai unul a fost trimis in judecata. Castigatorul lozului cel mare, Cooperativa de Credit Baimareana, care a ramas cu banii. Iar cei 80 de deponenti, cu paguba. Pana in anul 1996, Cooperativa de Credit Zorile din Satulung a functionat intr-un spatiu din incinta Primariei din localitate. Sediul respectiv era impropriu si exista riscul ca BNR sa nu emita avizul de functionare. La acea data, presedintele Cooperativei era Bujorel Muresan, viitor primar, iar contabila sefa, Floare Pogacias. Acestia, la presiunile facute de conducerea Cooperativei de Credit Baimareana (cea care a coordonat activitatea Cooperativei Zorile), au propus intr-una din sedintele consiliului de administratie achizitionarea unui sediu, ce urma a fi modernizat. Si Cooperativa a cumparat o cladire din localitate, cu 6 milioane lei. La o alta sedinta, contabila sefa a propus constituirea unui fond banesc pentru investitii la noul sediu. Si s-a aprobat. Numai ca, una s-a hotarat, si alta s-a facut. Pentru a suporta costul investitiilor s-a apelat la depozitele oamenilor, desi legea interzicea aceasta manevra (banii putand fi folositi doar dintr-un fond de profit sau dividende). Apoi a inceput amenajarea sediului, lucrare care a durat doi ani, valoarea totala a investitiei fiind de 700 milioane lei. Aceste cheltuieli au fost evidentiate in contabilitate de Pogacias, printr-un artificiu (trecut la cheltuieli anticipate). “Tunsi” la licitatie In 2000, presedintele a devenit incompatibil cu functia de primar pe care o detinea si a fost inlocuit de Francisc Moldovan, care a contractat trei credite de la Cooperativele de Credit din Baia Mare, Ulmeni si Suciu de Sus, pentru redresarea financiara a Cooperativei (aceasta functionand in pierdere). In 2002, BNR a constatat artificiul contabil si a respins cererea de autorizare a Cooperativei Zorile, aceasta intrand in procedura de lichidare. A fost momentul in care Cooperativa Baimareana a intrat in schema, prin desemnarea lichidatorului SC PETUN CONSULTING, societate condusa de Gavrila Tuns. Fara licitatie, fara nimic. Doar era firma agreata. Abia atunci oamenii au aflat ce s-a intamplat cu banii lor, dar au fost linistiti ca ii vor primi inapoi. Evident, povesti, pentru ca bani nu existau, iar creantele incasate prin lichidator au fost tocati marunt prin angajarea unor persoane care sa se ocupe de aceasta lichidare. Totul a durat doi ani, timp in care, din totalul de 900 milioane lei (banii oamenilior), deponentii au primit doar 150 milioane lei. Apoi, dupa doi ani, sediul s-a vandut la licitatie. La cine credeti?, tocmai la Baimareana, la un pret modest, 900 milioane lei. Dupa cateva zile, aceasta l-a instrainat cu 1,5 miliarde lei. Interesanta miscare. “Tunsi” de Baimareana Analizand situatia, observam ca lichidatorul PETUN CONSULTING si Cooperativa Baimareana si-au impartit banii. Din banii obtinuti pe sediu, Baimareana a platit creditorii celor de la Zorile si a ramas cu 600 milioane lei. Lichidatorul Tuns a tinut timp de doi ani mai multi angajati din banii oamenilor si a reusit sa recupereze sub 20% din paguba. Toti creditorii au fost indestulati, dar oamenii au ramas cu buzele umflate. In concluzie, ex-presedintele Muresan, contabila sefa Pogacias si presedintele comisiei de cenzori, Aurel Buciuman, au fost cercetati penal. Dupa cercetarile Politiei s-a instituit sechestru asigurator pe bunurile celor trei si dosarul a ajuns la Parchet cu propunere de trimitere in judecata. S-a apreciat ca acestia s-au facut vinovati de abuz in serviciu si neglijenta in serviciu. La Parchet... surpriza. Contabila a fost trimisa in judecata pentru gestiune frauduloasa, iar Muresan si Buciuman au fost scosi de sub urmarire penala. Aceasta insemna, implicit, si revocarea sechestrului asigurator, adica diminuarea drastica a sanselor ca oamenii sa-si recupereze banii. Cei doi detineau impreuna doua case de locuit si terenuri de peste 10 ha. Au ramas doar bunurile lui Pogacias, dar aceasta afirma ca nu este solvabila. In prezent, dosarul se afla pe rolul Judecatoriei Baia Mare, la ultima infatisare judecatorul propunand oamenilor ca lichidatorul Gavrila Tuns sa participe la acoperirea prejudiciului. “Tunsi” de Tuns In toti acesti ani, oamenii s-au saturat de procese. Georghita Sabau avea economisiti 40 de milioane lei, pe care i-a depus la Cooperativa din comuna pentru zile negre. Dupa cativa ani, si-a recuperat doar 8 milioane din suma depusa. Pensionara pagubita isi aminteste ca la ultima adunare a membrilor cooperatori li s-a promis ca in maxim sase luni isi vor recupera banii: “la ultima Adunare Generala, cand o fost si juristul de la Baimareana, ne-o zas ca in sase luni, cei care au de inapoiat bani la Cooperativa o sa-i aduca. Intre timp, or vinde sediul si or da banii la oameni. O trecut ani de atunci. Au tot sucit cu cladirea doi ani, pana o vandut-o. Cand o preluat Cooperativa, lichidatorul Tuns o mai angajat doi oameni. Si asa o mers ani de zile. El o platit salarii, caldura, impozite pe cladiri din banii nostri. Da’ de ce o trebuit sa angajeze oameni? Daca nu s-o putut ocupa el de lichidare, nu trebuia sa se bage!” Culmea ironiei este ca lichidatorul Gavril Tuns a convocat o Adunare Generala, la care i-a invitat pe pagubiti pentru a-i intreba daca mai sunt de acord sa pastreze angajatii (respectiv sa-i plateasca din banii lor) cand mai avea de recuperat doar vreo cinci milioane de lei vechi. “Tunsi” de Politie si Parchet Gheorghita Sabau se intreaba daca este legal ca unii sa-si primeasca banii cu dobanda cu tot, in timp ce simplii depunatori sa nu-si primeasca nici macar banii depusi. “Astia de la Baimareana tot zic ca nu-s implicati, dar cei de la noi, de ei o apartinut. Noi asa am stiu ca dansii or fost sefii lor. Am fost la domnu’ Filip (Ludovic Filip, presedintele Cooperativei Baimareana, n.red.) si mi-o zis ca nu-i treaba lor, sa ma duc la Politie. Bine, Baimareana si-o recuperat banii. Dupa cele 300 de milioane pe care i-or imprumutat Cooperativei de la noi, cred ca vreo 500 de milioane or primit. Apoi or cumparat si sediul cu vreo 900 de milioane, pe care imediat l-or vandut cu un miliard si jumatate. Noi nici nu ne-am gandit atunci ca nu ne-or da banii. Doar sediul acela cu banii nostri o fost construit. O fost oameni batrani care si-o depus banii. Cel mai mult are vecinul meu, Vasile Mos. 140 de milioane”. Nici autoritatile nu s-au dovedit a fi prea operative in a investiga modul in care s-a realizat licitatia pentru sediu. Pagubita isi aminteste de tergiversarile de la Politie: “I-am intrebat si pe politisti de sediu, da’ or zas ca nu au ce sa faca. La inceput s-or purtat bine cu noi, am dat declaratii si or zas ca se rezolva. Dupa aceea, liniste. Nu ne mai primeau in audienta. Tot ne-or amanat. Timp de doi ani, nu s-o mai miscat nimic in dosar.” In urma unor reclamatii trimise la Presedintie si la Parchetul National Anticoruptie, pagubitii au primit raspuns de la procurori ca dosarul s-a gasit in nelucrare la Politie, dar ca vor urgenta rezolvarea cauzei. Intr-un final, dosarul s-a trimis la Parchet, asa cum am mentionat, iar solutia a fost pe masura faptei. Jenanta. Ciprian DRAGOS ciprian@gazetademaramures.ro Mihaela MIHALEA mihaela@gazetademaramures.ro