Ziua, salahori-noaptea, artisti

* Un mecanic, un sofer, doi paznici si un tamplar au reusit sa dea culoare momentelor artistice din Targu Lapus * Cei cinci sunt angajati ai Serviciului Public din cadrul Primariei, dar si artisti, fara plata, in ansamblul Casei de Cultura. * Ziua, conduc masini de gunoi, repara bancile din parc, plombeaza drumuri sau supravegheaza statia de epurare. Seara, schimba „instrumentele” cu acordeonul, clapele, vioara, taragotul. Care-i legatura dintre un mecanic si un acordeon, un tamplar si o vioara, un paznic si un taragot, un sofer si un solist sau un paznic si un solist? Pai, cam tot aceeasi care exista intre un ansamblu folcloric si un serviciu tehnic. Desi pare incredibil, cele doua servicii functioneaza cam cu aceiasi oameni. Mai exact, cinci dintre angajatii Serviciului Tehnic din cadrul Primariei Targu Lapus sunt membri ai ansamblului folcloric al Casei de Cultura a orasului. Pe Zoli Stet, Ionel Boier, Radu Filip, Dorin Pode si Marcel Pop ii stie tot lapusanul. I-au vazut la plombari (unii la maturatul gropilor, altii la nivelat), la statia de epurare, la cosit, la reparat banci sau conducand masina de gunoi. Toti lucreaza la Serviciul Tehnic din cadrul Primariei, multi dintre ei ca muncitori necalificati. Zoli Stet e mecanic, Ionel Boier tamplar, Radu Filip si Marcel Pop, paznici, iar Dorin Pode, sofer. Din cand in cand, arunca insa drujba, volanul sau aparatul de sudura cat colo, se imbraca in camasi albe, pantaloni negri si brau taranesc si urca pe scena. Cei cinci „magnifici” nu se pot lauda doar ca au plombat strazile din oras, au adunat gunoiul, au aranjat spatiile verzi, au reparat bancile, au desfundat tevi sau au supravegheat obiective strategice din oras. Desi pare incredibil, un mecanic, un sofer, doi paznici si un tamplar au reusit sa revigoreze viata cultural - artistica din Targu Lapus si sa aduca faima nationala ansamblului folcloric din localitate. In urma cu cativa ani, prin Casa de Cutura din Targu Lapus batea „vantul”, spectacolele se tineau cu „artisti de imprumut”, iar strainii faceau cunostinta cu folclorul lapusean doar din poze si casete audio. In prezent, orasul e reprezentat la cele mai importante festivaluri de folclor, serbari si manifestari culturale. Iar lapusenii pot asculta „Pusca si cureaua lata” in varianta „made in Lapus”. Motivul e simplu: mai exista o legatura intre ansamblu si serviciul tehnic: primarul. Mitru Lese a preluat nu doar fotoliul de primar, ci si cel de sef al acestui serviciu sau „sef peste gunoieri”, cum ii place sa glumeasca. Din postura de primar, Lese tinea mortis ca ansamblul din Targu Lapus sa se dezvolte. De fiecare data cand era vizitat de delegatii din strainatate, evita subiectul folclorului si al traditiilor locale, pentru ca oaspetii cereau exemple, iar ei n-avea pe cine chema sa cante „Pe Valea Lapusului”. Din postura de sef de serviciu tehnic, Lese si-a cautat oameni harnici. Si asa a iesit un „2 in 1” inedit si eficient. In urma cu vreo doi ani, l-a angajat pe Dorin Pode pe postul de sofer. Pode canta de multi ani, pe la nunti cu alti artisti talenti, care, din „intamplare”, erau si buni meseriasi. Asa ca i-a recomandat primarului alti oameni. Apoi, a venit Zoli Stet, care canta la acordeon si clape de ani buni si se pricepea la sudura. Zoli i-a recomandat pe altii si tot asa. In final, s-au ocupat si posturile cheie la Serviciul Tehnic, dar si echipa de baza din ansamblu. Astfel, mecanicul Zoli Stet canta la acordeon si clape, tamplarul Ionel Boier, la vioara, paznicul Radu Filip, la taragot, iar soferul Dorin Pode si paznicul Marcel Pop sunt solisti. De atunci, cei cinci fac „naveta” intre masini, statia de epurare, zone verzi, drumuri si... scena. Cand primesc o solicitare de spectacol, lasa uneltele, se imbraca in costume de scena, isi iau instrumentele si fug la cantat si joc. Oamenii s-au obisnuit cu ei, dar tot li se pare ciudat sa-l vada pe cel care conducea dimineata masina de gunoi facand atmosfera intr-un restaurant de lux. Numai ca muzicantilor nu le prea pasa. Muncesc pentru bani si canta din pasiune. De la Casa de Cultura nu primesc salariu, ba chiar reusesc ei sa adune bani pentru comunitate. Ca sa fie echipa completa, la „cantari importante” au nevoie de colegi de la Ansamblu Transilvania. Asa s-a intamplat si la un spectacol recent, numai ca Primaria n-a dispus de banii necesari. Artistii-salahori au folosit cantatul ca moneda forte: au participat la serbarile din Cupseni, iar din banii primiti pentru prestatia artistica au platit instrumentistii care le lipseau... Si asta nu e singura actiune de acest gen. „Cei 5 magnifici” au initiat trei spectacole de caritate. Primarul Lese spune ca: „A dat fiecare participant cat a vrut. S-au strans minim 40 de milioane de lei vechi la fiecare spectacol. Si au reusit sa adune chiar si 400-500 de oameni. A fost plina sala Casei de Cultura”. Numai ca viata de artist nu e neaparat mai curata decat cea de salahor. Cei cinci povestesc ca, de multe ori, ajungeau la nunti plini de noroi, chiar si in... instrumente: „puteai merge cu masina pana la un anumit loc si de acolo cu caruta, cu straful. Dar numai instrumentele incapeau in caruta si noi trebuia sa mergem pe jos, pe langa caruta. Ajungeam plini de mol si noi, si instrumentele. Iar dimineata depindeam tot de carutas. Pe vremuri, oamenii nu voiau sa te duca inapoi pana nu le cantai nu stiu ce. Asa ca, uneori, dormeam pe langa rau”, povesteste Boier. „Si trebuia sa canti toata noaptea, ca oamenii ziceau «ti-am dat bani de-o vaca». Da’ acuma nu-i chiar asa. Da’ nu pentru ca s-au ieftinit vacile”, completeaza Marcel Pop. El a avut si alte intamplari haioase pe la nunti. Sau, ma rog, dureroase: „Eram la o nunta la un cort. Scenele se fac asa: se pune cate o barna groasa, dar n-au cusut-o in cuie sau, poate, numai la capete. M-am rezemat de ea pe la vreo patru dimineata si, deodata, am fost pe masa, cu pi- cioarele in sus, peste nuntasi. Am cazut. Si m-a batut unul cu o bota peste ureche, sa ma ridic de pe masa, sa cant”. Fiind colegi si de scena, si de serviciu, artistii isi permit si „extravagante”. Marcel Pop si Zoli Stet povestesc ca, tot dupa o nunta de cort, au ramas... chei: „Am fost la o nunta si erau calduri mari, te batea soarele in cap de erai leoarca de apa in 5 minute. Mai ales si dupa ce faceai vreo 7-8 kilometri pe jos, erai terminat, dar trebuia sa canti toata noaptea. Asa ca am zis sa venim toti tunsi la zero. «Gata, gata, venim!», au zis ceilalti si am facut pariu pe o lada de bere. Dar saptamana viitoare am venit numai eu cu Zoli tunsi”, povesteste Pop. A existat, totusi, si o parte buna: „Macar am luat berea”, zice Zoli. De cele mai multe ori, cantarile celor 5 sunt pe nepusa masa. Ii suna primarul sau alcineva, isi cer voie si fug. Lese spune ca a avut grija sa nu le dea sarcini similare, tocmai ca sa poata fi invoiti daca sunt solicitati sa cante. Recent, trei dintre ei au fost chemati pe la miezul noptii la o pensiune din Targu Lapus, sa le explice „pe viu” unor turisti straini ce inseamna folclorul lapusean: „cantam si dansam. Am dansat-o pe o doamna de i s-o rupt slapii de 80 de euro”, spune Marcel. Cei cinci nu prea au nevoie nici de repetitii, decat daca programul include si dansuri sau colaborari cu alti artisti. Se cunosc atat de bine, incat isi stabilesc repertoriul din priviri. „Spui fa major si stiu ce te doare si ce vrei. Incepe unul si continuam toti. Cantam joc de invartita, de voie buna, de baut, de mahala, orice se cere”, spune Dorin Pode. Si, drept argument, Radu Filip incepe cateva note la taragot si Pode canta „Pusca si cureaua lata”. Apoi, Marcel Pop canta „Cine-asculta cucu seara”. Dar piesa de deschidere e intotdeauna „Pe Valea Lapusului”. Cu acest cantec incep si spectacolele, si petrecerile private, si nuntile. Recent, au participat la festivalul de la Satulung si au acompaniat-o pe Adela Santa, care a obtinut premiul I. Din pacate insa, echipa nu a fost completa, deoarece unul dintre artisti era de serviciu, iar altul fusese muscat de un caine la locul de munca... De fapt, cam toti au avut „accidente de munca” de care astazi se amuza. Marcel Pop ne povesteste: „Am o zona de 22 de kilometri de care raspund, ca de frontiera de stat. Era pamant pe o conducta, am mers s-o desfund si a venit un jet in piept de m-o aruncat pana-n rau”. Cu toata „naveta” intre unelte si instrumente sau microfon, cei cinci nu se plang. Ba chiar ar vrea sa onoreze initiativa primarului de a canta la niste serate periodice, organizate pentru lapuseni. Mai ales ca Lese le-a promis un microbuz si niste instru-mente noi, deoarece in prezent le folosesc pe ale lor. In schimb, ei se angajeaza la diferite activitati artistice sau mai putin artistice. De exemplu, Boier spune ca va repara scaunele din Casa de Cultura. Mai mult, artistii incearca sa atraga si alti tineri in ansamblu si au inceput cu un nepot talentat al unuia dintre ei. Spun ca nu trebuie sa fie si angajat musai la Serviciul Tehnic. Dar cine stie? Cei cinci spera sa le cante lapusenilor mai des, poate chiar de ziua primarului, pe 17 iulie. Daca tot lucreaza ziua in parc, se gandesc ca nu e greu sa traga o fuga la Casa de Cultura, pe scena. Oricum, lapusenii ii cunosc si ii admira. I-au vazut la plombari, pe unii la maturatul gropilor, pe altii la nivelat, la statia de epurare, la cosit, la reparat banci sau conducand masina de gunoi. Si i-au vazut si pe scena. Doar ei au revigorat viata culturala din Targu Lapus si tot ei lucreaza si la „schimbarea la fata” a orasului. Au cantat la „Summit”! Cei cinci artisti se pot lauda ca au cantat la... Summit. Asa ii spun lapusenii Reuniunii Internationale a Consortiului European „ERMA”, care s-a desfasurat in mai, la Targu Lapus si la care au participat reprezentanti ai statelor membre ale Uniunii Europene din Germania, Franta, Spania, Norvegia si Romania. Primarul Lese spune ca invitatii au ramas cu gura cascata la prestatia ansamblului: „Au cantat si au dansat toti. Poate le-ar fi placut si mai mult, daca stiau ce meserii inedite au”. Vor sa prinda pestisorul de aur! In prezent, cei 5 se pregatesc pentru „potul cel mare”: Pestisorul de Aur. Mai exact, festivalul „Pestisorul de Aur”, care va avea loc la Tulcea si unde formatia va fi completa. Cei cinci spera sa obtina premiul cel mare, mai ales ca au deja „antecedente” la festivaluri judetene, cel mai recent fiind cel de la Satulung. Folclor live, in metroul parizian Marcel Pop si Dorin Pode n-au cantat live numai pe scena, ci si in... metroul parizian. Timp de trei saptamani, cei doi au fost singurii cantareti de pe linia 4 a metroului, care au cantat „la rece” si, evident, au avut cel mai mare succes. Au plecat la munca in strainatate, dar s-au trezit ca n-au de lucru. Asa ca au cumparat un „acordeon rau” cu 20 de Euro de la un rrom si au luat metroul: „N-am avut unde lucra trei saptamani si am cantat. Castigam 27-30 de Euro pe zi. Am cantat numai cantece de-ale noastre, populare. Acolo e concurenta mare. Erau multi romani. Dar noi aveam linia noastra, linia 4, si eram cei mai buni. Altii mergeau cu statia dupa ei si cu negativ, noi cantam live, la rece, direct. Apoi, am renuntat, ca am gasit de lucru in constructii si la metrou exista riscul sa strangem numai bani de bilet”. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro