Ziua nebunilor

1 Aprilie e ziua in care vecinul bate alarmat la usa ta, cu o galeata de apa in mana, strigand gatuit ca iti arde sura, e ziua in care seful tau isi citeste dimineata stupefiat necrologul in ziarul preferat de pe birou, ziua in care colega ta de facultate te asteapta, plansa, spunandu-ti c-o sa aveti un copil… Poate sa ti se intample orice, singura conditie ca sa scapi teafar e sa auzi la final: „Aprilis, bolundis…”. Batrana grabeste pasul si isi muta furca pe celalalt umar. Ar trebui sa mearga pe camp, sa arda „gozurile”, dar i-a trimis vorba Marie a lui Ionu’ Vasalii sa mearga fuguta pana la ea. Isi lasa furca la poarta, isi aranjeaza baticul si se grabeste sa intre. Cand, deodata, de pe dealul dinspre casa popii, aude strigand: „Aprilis, bolundis/ Da cu capu’ de pietris/ Si se duce suparat/ la mama in sat…”. Femeia apuca furca si se preface ca o ia la fuga spre pacalici: „Bata-va soarele, ca am uitat ca-i 1 Aprilie”… De fapt, femeia recunoaste ca in fiecare an uita ca e 1 Aprilie. Si, aproape in fiecare an, face cate un drum de pomana in sat. Dar, de 1 Aprilie, n-ai voie sa te superi. S-apoi nici nu-i bine sa te abtii de la glume. Traditia populara spune ca, daca pana la pranz, nu reusesti sa pacalesti pe cineva, spre seara sigur vei fi tu cel pacalit. Dar, daca faci pacaleli dupa ora 12, se spune ca atragi ghinionul. La noi, ziua de 1 Aprilie e numita si „Ziua Pacalelelilor” sau „Ziua Nebunilor”. In Franta i se spune „Poisson d’avril”, iar in Anglia e „April Fools’ Day” sau „All Fools’ Day”. Peste tot, insa, in aceasta zi se sarbatoresc umorul, buna-dispozitie si farsele. Originea acestei sarbatori aproape mondiale e insa incerta. Unii spun ca ar fi legata de Noe, care si-a trimis de 1 Aprilie porumbelul care cauta pamantul in directia gresita, dupa ce apele s-au retras. O alta ipoteza, mai credibila, se leaga de schimbarea calendarului gregorian in 1582, in timpul lui Carol al IX-lea. Conform acestui calendar, Anul Nou era sarbatorit pe data de 1 aprilie, iar oamenii s-au obisnuit foarte greu sa sarbatoreasca Anul Nou in prima zi a lunii ianuarie. Astfel ca, o buna perioada de timp, s-a mentinut obiceiul de a trimite felicitari rudelor si prietenilor. Apoi, aceste felicitari au inceput sa fie considerate farse si sa fie insotite de cadouri hazlii. Iar, mai tarziu, prin folosirea postei si mass-mediei, aceasta distractie a devenit foarte populara. Cei care sarbatoreau Anul Nou pe 1 aprilie au fost numiti „April fools” (nebuni de aprilie). Ziua pacalelilor s-a extins apoi si pe alte continente, gasindu-si adepti printre scriitori, ziaristi, oameni politici. Exista insa si ipoteza potrivit careia originile sarbatorii ar avea radacini in Roma antica. Barbatii ar fi invitat femeile din Roma la jocurile organizate in cinstea lui Neptun, dar, de fapt, femeile au fost pacalite, fiind rapite si silite sa devina sotiile romanilor. In Romania, obiceiul pacalitului de 1 Aprilie s-a impamantenit abia prin secolul al XIX-lea, desi se spune ca sasii, de exemplu, isi faceau farse in prima zi de aprilie cu mult timp inainte. Daca in Franta, pacalitii sunt numiti „pesti de aprilie”, in Spania „natarai”, in Romania cel pacalit se numeste „bolund”, „prost” sau „pacalici”. Ba, mai mult, romanii au creat chiar si un personaj cu acest nume - Pacala. Prima mare pacaleala din istorie ii este atribuita Cleopatrei, care a mobilizat o „armata” de sclavi pentru ca Antoniu sa prinda cel mai mare peste... prajit! De-a lungul timpului, prestigioase institutii media din lume s-au „batut” in farse inedite. De fapt, si istoricul acestei zile a devenit o pacaleala. In 1983, Associated Press si-a pacalit colegi de breasla anuntand ca Imparatul Constantin a creat Ziua Pacalelilor. Una dintre farsele legendare apartine postului britanic BBC care, in 1957, anunta in cadrul unei emisiuni prestigioase ca in Elvetia cresc spaghetti in copaci. Dupa ce stirea a fost difuzata, zeci de telespectatori au cerut informatii despre cum se planteaza copacii-spaghetti. In 1980, acelasi post de televiziune a anuntat ca celebrul Big Bang va fi inlocuit cu un ceas electronic, pentru a tine pasul cu progresul. Din aceeasi categorie face parte si gluma celor de la „Le Parisien”, care, in 1986, au anuntat ca Turnul Eiffel va fi dezmembrat, si cea a unui ziar olandez care anunta ca turnul din Pisa s-a prabusit. O alta farsa reusita i-a determinat in 1962 pe suedezi sa-si atarne ciorapii in fata televizorului alb-negru. Motivul? Un tehnician aparuse pe post si le-a explicat telespectatorilor ca pot vedea imagini color, daca in fata ecranului va sta atarnat un ciorap de nailon. In 1977, ziarul britanic „The Guardian” a creat un stat, care parea locul potrivit de vacanta, inspirandu-se din numele unor... fonturi de tipar. Intr-un supliment de sapte pagini, era descris „San Serriffe”, un „stat” micut din Oceanul Indian, cu capitala la „Bodoni”, condus de „General Pica”. In aceeasi perioada, un astronom britanic a anuntat la radio ca se vor alinia planetele, fapt care va determina schimbarea gravitatiei si le-a spus ascultatorilor ca, daca la 09.47 vor sari, vor avea impresia ca plutesc. Mai multi britanici au sunat la radio sa confirme ipoteza. In 1988, potrivit unui articol din „New Mexicans for Science and Reason”, valoarea numarului Pi urma sa fie schimbata in 3,0, un numar „conform cu Biblia”. In 1996, Agentia Itar-Tass a anuntat ca o fabrica va produce grenade incrustate cu diamante, pentru ca victimele sa sfarseasca intre pietre pretioase, nu intr-o balta de sange. In 1940, Institutul Franklin din Philadelphia, SUA, a dat publicitatii un comunicat prin care anunta ca sfarsitul lumii va fi a doua zi. Panica a luat sfarsit abia dupa ce astronomii au negat sumbra predictie, iar ofiterul de presa al institutului a fost demis. In 1979, BBC si-a pacalit telespectatorii prezentand povestea unui caine care stia sa conduca. O alta institutie media a lansat, in 1999, o campanie umanitara, prin care cerea cate un dolar pentru inarmarea celor fara adapost. O publicatie glumea, in 1995, ca proprietarii parcului Disneyland negociaza cu guvernul rus pentru a cumpara cadavrul lui Lenin. In Romania, cele mai populare pacaleli din acest an au fost „anularea” summitului NATO, „disparitia” politistului Cioaca, circulatia normala din Bucuresti sau „casatoria” dintre Banel Nicolita si Alina Plugaru. In Maramures, cele mai multe pacaleli i-au trimis pe sateni „dupa cai verzi”. In satele maramuresene, inca de la primele ore ale diminetii, oamenii misunau grabiti pe strazi: „M-am dus cu bicicleta dimineata la o vara de-a me’, ca mi-o spus un om ca mi-o trimas vorba sa marg pana la ea”, povesteste o femeie din Stramtura. Ioan Buftea din Barsana spune ca in special tinerii isi fac farse: „Pa vremea mea, pacaleam mai ales fetele. Le mai chemai in sat, le trimiteai la o prietena”. Ion Godja din Valeni, zis „Oul”, spune ca: „De 1 aprilie, fiecare incearca sa-l insele pe celalalt. De obicei, il trimite undeva, iar cel pacalit se duce si vede ca a fost indus in eroare. Pacaleala poate fi de mai multe feluri: arde acolo, a sarit o masina in vale, e bataie in centrul satului. Oamenii sunt, in acest fel, derutati si merg repede la locul indicat, pentru ca sunt curiosi. Dar, pe cand ajung acolo, vad ca totu-i in regula si abia atunci isi dau seama ca au fost pacaliti. Farmecul pacalelilor depinde si de omul caruia i se fac. Normal ca nu se supara nimeni. In aceasta perioada, oamenii sunt trimisi inutil in fel de fel de locuri si le sunt relatate fel de fel de intamplari si cazuri imaginare. In tinerete, si eu am facut pacaleli de astea, ca am trimis fetele la diferite intalniri”. Insa, celebre in tot Maramuresul au devenit farsele dintre doi veri din zona Sighet, care se tachineaza in tot cursul anului. Oamenii din zona isi amintesc ca unul dintre ei s-a intalnit cu o fosta colega de scoala a varului sau, care a intrebat ce mai face respectivul. Barbatul a raspuns fara sa clipeasca: „O murit saracu’, maine il ingropam”. A doua zi, a venit un autobuz plin cu fosti colegi si prieteni ai respectivului, imbracati in negru si „inarmati” cu coroane. Numai ca, pe prispa casei, ii astepta... „mortul”. Dupa runda de explicatii de rigoare, „inmormantarea” s-a lasat cu o petrecere pe cinste. In replica, cel pacalit a cumparat o raba cu balast. Acesta i-a spus soferului sa o rastoarne in fata portii, insa i-a indicat adresa varului sau. Mentiunea a fost: „nu-i bai ca blochezi intrarea”. Balastul a ajuns unde-a trebuit tocmai in dimineata in care omul se grabea sa plece cu masina la o intalnire importanta. A avut noroc cu vecinii, care au curatat pietrisul. Intr-o alta zi, cei doi stateau la un pahar de bere, la o crasma care avea toaleta in curte. Era primavara timpurie si in zona toaletei era gheata. Unul dintre ei s-a gandit ca celalalt va avea nevoie sa mearga la toaleta, asa ca a pregatit terenul. Adica gheata. A tasat-o astfel incat sa cedeze in momentul in care varul sau va merge la WC. Si asa s-a si intamplat. Iar dedesubtul ei era... scurgerea de la WC. Oricum, lista glumelor celebre ar putea continua, dar ne-am amintit de un anunt important: cei care isi tatueaza sigla GAZETEI de Maramures vor primi un abonament gratuit, pe viata, la publicatia noastra, iar Dan Parcalab le va prezenta subiectele din ziar, la o cafea, in fiecare sambata dimineata. Arde biserica din Borsa In urma cu cativa ani, un borsean a aprins o claie de paie si a anuntat in sat ca arde biserica. Scriitorul Nicoara Mihali isi aminteste de „Toader Ucigasul” si farsa lui, care a ramas celebra: „Era unul, Toader Ucigasul. El, ca sa se distreze, ca de aia 1 Aprilie este supranumita ziua nebunilor (si asta spre sfarsitul vietii chiar isi pierduse mintile), o aprins o claie de paie si i-a chemat pe niste oameni, strigand ca arde biserica. Oamenilor nu li s-a parut ca fumul e in zona bisericii, dar tot au mers. Mai ales ca Toader pusese niste oameni sa duca cu caruta apa.” O alta gluma celebra in Borsa i-a fost facuta „unuia care statea de paza cand veneau cosercile cu minereu dinspre Bistrita. I s-a trimis in cosarca o papusa in marime naturala, reprezentand o femeie. Exact cand a ajuns papusa, i s-a dat semnal, un fel de telefon, si i s-a spus ca ar fi bine sa opreasca cosercile, ca vine o femeie la el. El chiar a oprit, s-a dus la cosarca si acolo era femeia asta”, continua Mihali. Neamul lui „Acreala” „In Borsa, sunt anumite pacaleli care au dus la inventarea unor porecle. De pilda, era un neam in care toti erau destul de mici. Pe astia ii chema Grec, dar le-a ramas porecla de Acreala. Erau Simion, Ion si asa mai departe, dar toti erau mici de statura. Cineva i-a spus de 1 aprilie ca, daca reuseste sa duca o oala cu acreala (lapte acru), o oala de lut, sa n-o sparga, pana intr-un loc numit Corhile Borsei (un povarnis), va creste mare. El chiar a urcat pe Corhile Pietrosului. Se spune ca tatal lui Simion, ala pe care l-am prins eu in viata si care s-a stins la vreo 85 de ani, ar fi fost cel care a fost pacalit sa urce cu oala, sa creasca mare. Cel care a facut farsa a fost Brihan Vasile a lu’ Raituta”, povesteste scriitorul Nicoara Mihali. Ioana LUCACEL Mircea CRISAN ioana@gazetademaramures.ro mircea@gazetademaramures.ro