Ziua Națională a Portului Tradițional din România

 Ziua Națională a Portului Tradițional din România a fost instituită prin Legea 102 din 2015 și este sărbătorită în cea de-a doua duminică a lunii mai. Portul popular românesc datează din secolele IX-X, dar mărturii mult mai numeroase există din secolul al XIV-lea, cea mai veche reprezentare a portului autentic românesc fiind consemnată în Cronica Pictată de la Viena din 1358, care descrie bătălia de la Posada între regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, şi voievodul muntean Basarab I, unde este reprezentat portul autentic al bărbaților, cu cămăși lungi, strânse la mijloc cu brâu sau centură, ițari, opinci şi căciuli din bucăți de piele de oaie pe cap.

Maramureșul este unul dintre cele mai frumoase locuri din România. În această zonă, tradițiile și obiceiurile se păstrează cu sfințenie din generație în generație, atât de cei mai în vârstă, cât și de cei tineri, până la coconi.

Îndemnul Preasfințitul Părinte Episcop Iustin:

„Să ne purtăm cu multă demnitate și mândrie nepăcătoasă portul nostru popular maramureșean care este unic, frumos și nobil. Costumul popular are un mare grad de sacralitate datorat modului în care se confecționează prin muncă și genialitatea mamelor și bunicilor. Ele se roagă, doinesc și cântă în timp ce torc, țes, brodează și creează fiecare exemplar în parte. Astfel, costumul care rezultă în urma acestui «adevărat act artistic» este asemănător veșmintelor sfințite ale slujitorilor Bisericii lui Hristos. Purtat în duminici și sărbători la Sfânta Liturghie și la toate evenimentele importante ale comunității, constituie parte a identității maramureșeanului, care, înveșmântat în acest costum, devine un om nobil.

Fiecare zonă etnofolclorică are un specific al său în ceea ce privește portul popular, încât reginele și principesele României erau fericite să îmbrace straiele frumoase și valoroase ale româncelor. Este o datorie tot atât de sfântă păstrarea și îmbrăcarea portului precum cea a păstrării credinței ortodoxe strămoșești. Ceea ce este credința pentru suflet ca haină a păstrării cu fidelitate a credinței strămoșești este costumul popular pentru trup, înveșmântându-l și dăruindu-i unicitate și noblețe.

Să iubim fără măsură, să păstram cu sfințenie și să promovăm și să purtam cu mândrie sfântă portul nostru popular din generație în generație și să-l lăsăm moștenire celor care vin după noi ca o comoară unică și inestimabilă! Credința, limba, portul ,neamul și pământul strămoșesc sunt «moștenire sacră» și nu se abandonează, nu se înstrăinează și nu se vând niciodată”!

Îndemnul Preasfințitului Părinte Iustin

Episcopul Maramureșului și Sătmarului