Ziua Minerului, sărbătorită la Baia Borșa

Inginerul minier băimărean, Teodor Bene, ne-a reamintit că, la Baia Borșa, se mai sărbătorește Ziua Minerului. De asemenea, la Statuia Minerului din Baia Borşa, se va ridica, în 6 august 2023, parastas de către un sobor de preoți, în memoria tuturor minerilor.

Inginerul băimărean a povestit, în câteva cuvinte, mari evenimente nefericite care au avut loc în rândul minerilor din România. Chiar dacă nu au o legătură directă cu mineritul maramureșean, cele relatate de inginerul Bene fac parte din viața ortacilor români, iar la evenimentele precum cel din Baia Borșa se amintesc și asemenea nenorociri.

Revolta minerilor din Lupeni 1929

Greva generală a izbucnit în dimineaţa de 5 august, în Lupeni. Aproape 4.000 de ortaci de la minele Ileana, Victoria, Aurelia, Ştefan şi Carolina au refuzat să intre în subteran şi s-au îndreptat spre centrul oraşului Lupeni. Minerii au ocupat apoi Uzina electrică din localitate, iar activitatea ei a fost oprită.

În 6 august, a fost instaurată starea de asediu, iar militarii au avut liber să folosească armele pentru a-i împrăştia pe protestatarii din jurul uzinei. Peste 20 de oameni au fost ucişi pe loc, în timpul represaliilor, iar alţi peste 150 au fost răniţi. Minerii au ripostat cu pietre, iar în cele din urmă au fost siliţi să se retragă din faţa ploii de gloanţe îndreptate asupra lor. „La Lupeni n-a fost o potolire a unei revolte, ci o vânătoare de oameni. Autorităţile au băut până la ziuă şi au dat de băut şi la soldaţi. Un prefect beat a tras cel dintâi după sunarea goarnei. S-au împresurat minerii şi au fost măcelăriţi, fără să li se dea putinţă de a fugi, apoi, când au reuşit să fugă, s-a luat grănicerimea după ei, beată de vin şi de sânge”, relata scriitorul Panait Istrati, într-un articol dedicat conflictului din august 1929.
 

Catastrofa ecologică de la Certej
 

Se împlinesc 52 de ani de la cel mai mare dezastru pe care România l-a trăit în istoria mineritului – accidentul ecologic de la Certej – Hunedoara, în care şi-au pierdut viața 82 de oameni.

Sâmbătă, 30 octombrie 1971, la ora 4.55 dimineața, digul iazului de decantare a sterilului rezultat din procesul de extragere a aurului din minereul aurifer, prin procedeul de cianurare, s-a rupt pe o lungime de 80 de metri şi din iaz s-au revărsat, în numai câteva minute, 300.000 de metri cubi de steril.

În numai un sfert de ceas, sterilul toxic sub formă de nămol a acoperit zeci de kilometri pătraţi. În unele locuri, stratul de steril a ajuns până la jumătate de metru. Din nenorocire, în fața puhoiului ucigaș se aflau șase blocuri de locuințe, cu 25 de apartamente fiecare, un cămin cu 30 de camere, șapte locuințe individuale şi 24 de gospodării. Toate au fost distruse ori avariate.

În perioada de exploatare a iazului, între 1936-1971, a fost depozitat steril de diferită granulație, tasare şi umiditate. Nu era, astfel, nicio surpriză ca acest amestec neomogen să creeze o falie de alunecare. Ba mai mult, cianura utilizată în cantitate mare în procesul de extracţie a aurului şi argintului a transformat nămolul revărsat din iaz într-o „armă” mortală.

Toate cadavrele scoase din mâl erau goale, pentru că cianura a ars hainele bieților oameni. Un inginer minier care lucra la mina Certej a relatat că, la ora 4.00 dimineața, a ieșit din casă ca să meargă la mină, în apartament lăsându-şi dormind soția şi fetiţa de doar 6 ani. La reîntoarcere în locul catastrofei, nu şi-a recunoscut soţia şi fiica. Nu ne putem închipui marea durere pe care a trăit-o.
Deşi s-au înregistrat 82 acte de deces, la radio şi televiziune s-au anunţat doar 48 de morţi, probabil ca autoritățile să nu fie nevoite să declare doliu național.
La fața locului au sosit tovarăşii Ilie Verdeţ, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al CC al PCR, prim-vi­­cepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Ioachim Moga, prim-secretar al Comitetului județean Hunedoara al PCR, Bujor Almăşan, ministrul minelor, petrolului şi geologiei, şi alţi repre­zentanți ai organelor centrale şi locale de stat. Au fost luate măsuri pentru acordarea de asistență medicală, cazare, alimente, cât şi evacuarea populației sinistrate.
Despăgubiri s-au dat, dar nu s-a făcut dreptate. Marii experți verificaseră, cu numai o săptămână în urmă, iazul de decantare, spunând că acesta este „încă funcțional”.

După un an de cercetări şi audieri, ancheta a decis că tragedia s-a petrecut din cauza unor împrejurări ce nu puteau fi prevăzute. Nimeni nu a fost găsit vinovat pentru moartea celor 82 de persoane, deși barajul se mai rupsese cu cinci ani înainte, fără să fi făcut, însă, victime.

„La 52 de ani de la acest trist şi grav accident, să aducem un pios omagiu şi să ne rugăm pentru sufletele celor care au pierit, iar urmașilor acestora sincere condo­leanțe!”, a spus Teodor Bene.