Ziua indragostitilor

Sa fi trecut o saptamana de atunci, dar lui Mitrut tot i se parea ca e doar o noapte lunga ce abia-si tanjeste umbra spre primul cantat al cocosilor. Poate nici atat sa nu se fi consumat din lumanari, pentru el. Acelasi vartej de culoriii stapanea creierul, acelasi ritm i seimpletea prin fibrele muschilor, facandu-l sa zambeascain somn. Lumina, distilatain alambicuri greoaie de arama, curgea galbuie, ca un ulei de candela,inmuind lucrurile ce i se perindau prin fata ochilor. De atunci, din acea sambata, Mitrut n-a mai deschis usa nimanui.isi prelungea somnul, strangandu-si dureros pleoapele cand piroanele de lumina ale diminetii se aruncau turbate prin geamurile mici. Pana si prin casa umbla cu ochii aproapeinchisi, lovindu-se de lucruri,inotand greoi prin covoare. Abia cand umbrele dealului din fata casei lingeau peretele de langa pat, deschidea ochii. Parca din ei, ca dintr-un foc bolnavicios, izvora lumina aceea moale, singura care-i facea bine.isi plimba buricele degetelor peste o fata ce nu era a lui, fara sa-si provoace durerea ce l-ar fi putut arunca dincolo de visul molatic ca un aluat ce l-aintins peste zilele care au trecut de cand a simtit-o langa el. Ridicain gand ziduri sfaramicioasein jurul lor, ce se surpau ori de cate ori ecouri ale vietii, de dincolo de perdele, patrundeauin cameraintunecata. Dupa ce a imaginat toate posibilele scene ale revederii lor si a ramas hotarat asupra uneia, a trecut gospodareste sa-si faca planul de bataie. „Vom putea sa locuim aici, la ea acasais fratii ei... Daca nu vrea sa renunte la slujba ei, poate sa faca naveta... pana om avea un copil. Da... ca aici e casa mare. Avem si pamant. Vom creste niste gaini si curci, sa aiba oua cu ce seintrema, ca tare-i slaba... si-o vaca om lua, doi-tri purcei... Bine-a fi...” A deschis larg ferestrele si-a lasat aerul sa inunde camera... A luat briciul si l-a apasat peste obrazul nefiresc de alb. A privit indiferent vinisoarele de sange ce i se scurgeau de deasupra buzei: nunta o putem face la caminu’ cultural... poate-om face si-un cort de-a fi multa lume. Oi vorbi cu badea Ilie sa vina sa ne cante, i-oi plati dupa nunta. S-aimbracat si-a iesitin centrul satului sa astepte autobusul.in doua ceasuri a ajunsin Maguri. A coborat langa biserica putin incurcat. Nu-si mai aducea bine aminte... parca era urmatoarea ulita de langa rastignire... darin noaptea aceea toate au fost altfel... nici biserica nu era asa de mare si cenusie.in cele din urma, a zarit poarta ei. Asta nu putea s-o uite, doar acolo i-a spus Mitrut, mai treci pe la noi cand ai vreme... avem multe de vorbit. Cuvintele astea l-au aruncat pe elin starea asta, doar mai vazuse el si pana acum femei. E drept ca niciodata n-a stat atat de aproape de una... poate doar anul trecut cand s-aimbatat de bucurie c-a intrat la scoala de ucenici si-a fost la discoteca. Din casa a iesit o batrana cu un lighean de apa: Azi nu tine meditatii! Asa mi-o spus, astazi nu vine! A ramas cu domn’ director la o sedinta. Ceva cu un sfant... Valentin, parca...! Emanuel LUCA