Ziua cea mai lunga

Stiam ca sedinta trebuie sa inceapa la 12.00. Aflam ca trebuie sa mai asteptam pana la 15.30. Ultima zi a lunii ianuarie se anunta mai lunga decat toate celelalte. N-ar fi o mare problema, daca n-am sti ca Dan a intrat in a 17-a zi de greva foamei. Foiala mare pe holurile Curtii de Apel Cluj. Numai noi suntem doisprezece… Intru in vorba cu fratele lui Dan. E un fel de dublura a lui Dan, dar fara barba. Si e mai vorbaret ca boss. Nu ne-a facut nimeni cunostinta, dar ce mai conteaza, doar am venit amandoi pentru acelasi lucru. N-am apucat sa-l vedem pe Dan decat cateva minute. Dupa ce instanta a hotarat amanarea sedintei, i-au dus din sala. Intr-un capat al culoarului oamenii fumeaza la greu langa un afis care zice ca in institutia respectiva fumatul e interzis si ca respectiva contraventie se pedepseste cu amenda de la 1 la 5 milioane. Da’ daca fumeaza si jandarmii, si politistii, si oamenii in roba… Mai facem cativa kilometri pe holurile din fata salii de sedinta. Tatal Dorei zice ca a amanat sacrificarea unui ramator pana la intoarcerea lui Dan si iarasi imi aduc aminte ca Dan n-a mancat in ultimele 17 zile. Danut si-a facut o jucarie dintr-un fir elastic si o sticla. S-a obisnuit cu jucariile de cand are un fiu. In ultima vreme a stat cu el destul de putin. S-a impartit intre redactie si drumurile de Cluj. A facut cateva mii de kilometri la volanul „Furiei rosii” si acum asteapta sa-l duca pe Dan acasa, ca urmeaza botezul care nu se poate face fara nas. „Grupurile de dialog” se schimba din cinci in cinci minute. Cu aceeasi frecventa imi suna telefonul. Sunt atatia oameni care asteapta in Baia Mare vestea cea buna… Puiu a ramas acasa. Cred ca pentru el e mai greu. Ma dor talpile si mi se face rusine de durerea asta. Monika a facut ieri un drum de Sighet si azi e la Cluj, chiar daca o supara o operatie ce nu vrea sa se inchida. Silviu isi regleaza „scula” de fotografiat, Marius vorbeste cu Fana, Ioana si Mircea, Cipri are o problema cu inexistenta Gazetei de Mures si cu faptul ca nu cunoaste nici un Parcalab Dan Alexandru, cum apare Parcalab Dan Calin in rechizitoriu, Andrei se converseaza cu tatal lui Dan, pe care-l simt la capatul rabdarii, si Dora vorbeste la telefon mai mult decat vorbeste Dan in mod obisnuit. Din cand in cand imi aduc aminte ca nu prea am stat cu Anca de vorba, dar a inceput sa se obisnuiasca cu faptul ca-s mai apucat si nu pot sta locului. Incepe sedinta si procurorul cere mentinerea lui Dan in arest. Parca nici nu te poti supara pe el. Asta-i treaba lui, pentru asta e platit. Ce era sa faca omul? Sa-si ceara scuze? Urmeaza pledoariile avocatilor. Parte din ele se suprapun cu ceea ce am auzit la judecarea primului recurs, numai ca de data asta sunt mai elaborate. Oamenii au avut timp sa se pregateasca. Maestrul Jurj, avocatul lui Dan, incheie pledoariile avocatilor celor judecati in stare de arest. E realmente sclipitor. Il ajuta si subtirimea acuzelor ce i se aduc lui Dan si lipsa de probe. Dupa ce procurorul prezinta concluziile, li se da cuvantul inculpatilor. Dan vorbeste ultimul. De abia acum imi dau seama cat e de obosit si de slabit. Dupa voce. E drept ca nu l-am auzit urland niciodata (in afara de momentele in care Steaua mai inscria cate un gol), dar parca acum e altceva. E calm si are argumente solide in demontarea acuzatiilor din rechizitoriu. Unele acuzatii sunt atat de „solide” incat cei prezenti in sala izbucnesc in ras. Instanta se retrage sa delibereze. De acum, soarta lui Dan e in mainile judecatorilor. Ma gandesc, asa cum am facut-o de mii de ori in ultimele zile, ca sentinta nu poate fi decat aceea de respingere a recursului declarat de procurori. Cred ca Dan se bucura ca ne vede, dar seful GAZETEI nu se dezminte nici acum. Inainte de-a iesi din sala ne intreaba cine face ziarul, ca e miercuri si maine inchidem editia. Apuc sa-i soptesc ca azi ne intoarcem toti acasa. Da din cap zambind, ca si cand ar spune: „O sa vedem…” Reincepe sarabanda telefoanelor. E pentru prima oara cand nu cred ca cineva ne poate asculta telefoanele. Le-ar trebui o armata de oameni. Mai avem puterea de a spune bancuri. Cu cateva ore in urma ma gandisem ca n-ar strica sa facem o „spirala”, asa cum fac aia ai lui Bivolaru, ca sa ne concentram energiile, dar imi dau seama ca nici nu stiu cum se face si ca e atata optimism in oamenii astia aproape epuizati, incat ar fi inutila. Se intorc judecatorii. Presedinta instantei citeste sentinta. E una dintre femeile a caror imagine n-o s-o pot uita niciodata, cu toate ca nici nu stiu cum o cheama. Imi reprim cu greu un urlet. Undeva in spate, Liei ii dau lacrimile. Mie mi-e rusine sa plang, dar ma abtin cu greu. Drumul spre Gherla pare sa nu se mai sfarseasca. In sfarsit! Dan e liber si tot calvarul ultimei luni a luat sfarsit. De acum inainte hard rock-ul lasa loc menuetelor… Ioan BOTIS ibotis@gazetademaramures.ro