Zilele culturale Monahul Nicolae Delarohia. 15-30 iulie 2014

În perioada 15 – 30 iulie se desfăşoară a şaisprezecea ediţie a zilelor culturale N. Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia), o ediţie specială având în vedere că în acest an se împlinesc 25 de ani de la moartea lui Steinhardt.

Reporter: Cum va fi ediţia de anul acesta a Zilelor Steinhardt?

Arhim. Macarie Motogna: Anul acesta, în perioada 15 – 30 iulie, se desfăşoară a şaisprezecea ediţie a zilelor culturale N. Steinhardt (Monahul Nicolae Delarohia). În perioada 15 – 29 iulie la Mănăstirile Rohia şi Rohiţa are loc Tabăra de pictură „Monahul Nicolae Delarohia”, la care participă pictori din toată Transilvania, dar şi din Moldova şi Bucureşti. Marţi, 29 iulie, de la ora 14,00 se va întruni Colectivul redacţional al Integralei N. Steinhardt cu directorul editorial al Editurii Polirom, pentru a lucra la volumele care vor apărea de acum înainte în cadrul Integralei N. Steinhardt, la Editura Polirom, în coeditare cu Editura Mănăstirii Rohia. De la ora 17,00 se va săvârşi Parastasul de pomenire pentru Părintele Nicolae în cimitirul mănăstirii Rohia. În aceeaşi zi, de la ora 19,00, la Mănăstirea Rohiţa va avea loc Masa rotundă cu tema: „N. Steinhardt - între ispita lecturii şi ispita confesiunii ”.

A doua zi, miercuri, 30 iulie, de la ora 11,00, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, va avea loc vernisajul expoziţiei de icoane şi cruci realizate în cadrul Taberei de pictură, precum şi o expoziţie de artă fotografică, cu tema Sfânta Cruce.

De la ora 11,30, tot în Catedrala Episcopală vor avea loc lansarea cărţii „Drumul către Isihie. Ispita lecturii”, ultimul volum apărut din cadrul Operei N. Steinhardt, şi lansarea cărţii „N. Steinhardt în interviuri”. La aceste manifestări din 29 - 30 iulie vor participa Preasfinţitul Justin Sigheteanul, membri ai Fundaţiei Steinhardt, oameni de cultură, pictori, iconari şi toţi cei care doresc să ia parte la aceste manifestări.

Rep: De-a lungul anilor, ce personalităţi aţi avut prezente la manifestările Steinhardt?

Arhim. M.M.: Manifestările au început să se desfăşoare în 1993, când a luat fiinţă Fundaţia N. Steinhardt. Atunci, primul preşedinte al fundaţiei a fost Alexandru Paleologu. Atunci a fost prezent la Rohia Mitropolitul Bartolomeu Anania, ÎPS Justinian, PS Justin, Ioan Pintea, prof Ioan Săcăleanu care a fost primul secretar general al Fundaţiei şi foarte multe personalităţi. Aproape 100 de personalităţi au fost în 3 aprilie 1993. De atunci, în fiecare an, am avut invitaţi scriitori, oameni de cultură din ţară şi străinătate.

Manifestările cele mai ample au avut loc în 2009 şi în 2012, când s-au împlinit 100 de ani de când s-a născut părintele Nicolae. Atunci am avut ample manifestări culturale, atât la Baia Mare, cât şi la Academia Română.

Anul acesta, când s-au împlinit 25 de ani de la trecerea la Domnul a părintelui Nicolae s-a jucat la Baia Mare o piesă de teatru „Jurnalul Fericirii”, de către doi actori din Brăila, o primă lansare a cărţii N. Steinhardt în interviuri şi un Simpozion la Paris organizat de Mitropolia Ortodoxă Română de acolo prin ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Iosif, la care a participat PS Justin Sigheteanul, George Ardeleanu de la Bucureşti, subsemnatul şi alţi oameni de cultură. Tot anul acesta, Primăria şi Consiliul Local Târgu Lăpuş au acordat post-mortem titlul de Cetăţean de Onoare al oraşului Târgu Lăpuş monahului Nicolae Steinhardt.

Rep: Cum este receptat astăzi Steinhardt, pentru că tot mai multă lume este interesată de opera sa şi să viziteze Rohia?

Ahim. M.M.: Steinhardt este din ce în ce mai cunoscut, mai ales că se editează integrala N. Steinhardt cu toate cărţile care au apărut şi în timpul vieţii sale, cât şi cele postum. Iar noi acum încercăm să punem în volum şi studiile şi articolele pe care le-a publicat în diferite reviste. În final, Integrala Steinhardt va avea 21 de volume.

Acum va fi lansat volumul 16. Foarte multă lume vine la Mănăstirea Rohia ca să vadă locul unde a stat părintele Nicolae, locul unde a vieţuit, biblioteca la care a lucrat, şi să pună o lumânare la mormântul preacuvioşiei sale din cimitirul Mănăstirii Rohia.

Rep: Jurnalul Fericirii a schimbat viaţa unor oameni, sunt unii care s-au călugărit după ce au citit...

Arhim. M.M.: S-au şi călugărit, dar nu neapărat asta. Ci au fost foarte mulţi oameni de cultură care, citind Jurnalul Fericirii şi Dăruind vei dobândi, s-au apropiat de credinţă şi au făcut chiar o convertire în viaţa lor.

Rep: Ce vă este cel mai drag să le povestiţi oamenilor care vin la Rohia despre Steinhardt?

Arhim. M.M.: Noi le spunem oamenilor despre ce-i interesează. Mulţi dintre cei care vizitează Mănăstirea Rohia vor să ştie cum petrecea el în mănăstire, ce făcea. Şi atunci, sigur că le putem spune şi mărturisi că s-a încadrat întru totul în viaţa şi ascultările de la mănăstire. Participa la toate Sfintele Liturghii şi era nelipsit la slujba de Miezonoptică. Participa efectiv la slujbe, citea la strana mănăstirii, mai ales la Psaltire, Psalmii, Crezul, şi când citea, parcă se cobora cineva din cer, atât de clar, corect şi frumos citea. Apoi, este o rânduială la mănăstiri ca atunci când se ia masa la trapeză să se citească din Vieţile Sfinţilor sau din Pateric, iar dânsul întotdeauna citea din aceste cărţi duhovniceşti.

De asemenea, părintele Serafim i-a dat ca şi ascultare, pentru că era acolo tot timpul, ca în fiecare zi, la ora 12, să tragă clopotul Mănăstirii.

Şi o făcea cu atâta plăcere, încât dacă cineva mergea să tragă clopotul se supăra, o supărare copilărească pentru că „uite nu mi-am făcut datoria pe care trebuia să o fac”. S-a încadrat întru totul în regulile vieţii monahale, dar pe de altă parte a continuat să scrie tot ce a vrut şi a gândit. După ce a venit la Mănăstirea Rohia, l-a întrebat pe ÎPS Justinian „acum dacă m-am călugărit mai am voie să scriu?”.

Iar ÎPS i-a răspuns „de acum nu mai ai voie să scrii ca şi până acum!”. Iar părintele Nicolae s-a întristat pe moment şi a întrebat „cum?”. Iar ÎPS Justinian a adăugat: „ei bine, de acum înainte să scrii mult mai bine şi mult mai mult!”. Adică, a avut şi această binecuvântare să scrie tot ce gândea.

Arhim. M.M.: Nu putem spune că a fost un călugăr atipic. A fost un călugăr care s-a încadrat în toate regulile şi normele vieţii monahale, dar un călugăr trebuie să şi scrie, să şi citească, să se şi roage. Iar cultul şi cultura s-au împăcat şi se împacă foarte bine.

Rep: Dar bucuria pe care cititorii o găsesc la Steinhardt este tipică monahilor, sau călugării îşi ascund bucuria să nu-i smintească pe oameni?

Arhim.M.M.: Trebuie nuanţate puţin lucrurile. Bucuria de care vorbeşte Steinhardt este o bucurie creştinească. Un creştin nu trebuie să fie trist, nici un monah. Călugărul trăieşte după modelul sfinţilor şi creştinii după modelul călugărilor. Şi atunci, un călugăr nu trebuie să fie trist şi posomorât, nu trebuie să se îmbrace urât.

Deci trebuie să fie bucuros, să fie vesel. Spun Sfinţii Părinţi aşa: dacă vezi un sfânt trist, acela este un trist sfânt. Adică nu trebuie să fim posomorâţi şi mâhniţi. Ci trebuie să ne bucurăm pentru că bucuria vine de la Dumnezeu.

Cât priveşte sobrietatea pe care o percepe lumea la monahi, trebuie văzută ca „bucurie sobră”, nu o veselie de asta lumească, o veselie a cântecului. Trebuie să avem o bucurie duhovnicească, să fie faţa veselă şi luminoasă, nu cu feţe posomorâte. Trebuie să avem echilibru, bun simţ, dar trebuie să ne bucurăm.

„Bucuria de care vorbeşte Steinhardt este o bucurie creştinească. Un creştin nu trebuie să fie trist, nici un monah. Călugărul trăieşte după modelul sfinţilor şi creştinii după modelul călugărilor. Şi atunci, un călugăr nu trebuie să fie trist şi posomorât, nu trebuie să se îmbrace urât.

Deci trebuie să fie bucuros, să fie vesel. Spun Sfinţii Părinţi aşa: dacă vezi un sfânt trist, acela este un trist sfânt. Adică nu trebuie să fim posomorâţi şi mâhniţi. Ci trebuie să ne bucurăm pentru că bucuria vine de la Dumnezeu”.

Arhim. Macarie Motogna