Şi tot zbor / Compasiunea

Kafka descria, într-un roman de-ale sale, cum, la un moment dat, din solidaritate pentru un personaj care a trecut prin toate treptele absurdului, de la geamul unei clădiri, o mână îi face un gest salutar. Este singurul moment de solidaritate pe care îl trăieşte personajul după un chin inexplicabil şi după tratamentul la care este supus, fără cea mai mică explicaţie. Mâna devine astfel puntea care face legătura între lumi, chiar şi prin gestul salutului, mâna exprimă com-pasiunea, pătimirea împreună. La polul opus, mâna dată către celălalt este gestul prin care solidaritatea este pusă la rang de formulă existenţială, iar punerea mâinilor preotului pe creştetul credincioşilor este expresia continuităţii relaţiei dintre divinitate şi creatură. La rândul lui, Creatorul a pus mâinile pe apostoli, pe credincioşi sau pe oamenii timpului Său. Preotul, prin puterile hărăzite lui, devine continuatorul de drept al filonului divin, transmiţătorul solidarităţii şi al com-pasiunii (al pasiunii împreună şi nu al com-pătimirii) către o lume unde binele, adevărul şi frumosul fac parte din triada universală. A da o mână de ajutor, a mâna, a în-mâna, a pune mâna pe inimă, a avea mâna curată, a pune mână de la mână devin tot atâtea derivate ale mâinii creatoare, solidare, com-pasive. A avea com-pasiune pentru cineva nu este numai a pătimi împreună, ci şi a pune pasiune împreună cu cel în cauză. Pentru că prefixul com (sau con) nu înseamnă altceva decât „a merge împreună cu”. Tot aşa cum conştiinţa trebuie să meargă împreună cu ştiinţa, con-lucrarea este o lucrare împreună, iar con-vieţuirea ar trebui să fie elementul ce ne leagă, nu motivul – nejustificat – pentru dezbinare. Iar dacă vrem să exprimăm – şi o facem în special în momente grele – compasiune pentru semenii noştri, să nu o facem doar din buze, ci ca şi cum mâna întinsă prin cuvânt i-ar lua (chiar şi pe moment) aproapelui durerea, neîmplinirea sau povara. Să facem din con-versaţiile noastre gesturi prin care mâinile se împreunează şi participă la clădirea reciprocă a împreună-devenirii!