Walter RUDOLF HESS - zburand spre tradare

* In ziua de 10 mai 1941, ducele de Kent si ducele de Buchanan se aflau pe domeniul de la Dungravel al ducelui de Hamilton, unde urma sa aterizeze Rudolf Hess, unul dintre liderii de marca ai nazismului. Scopul „vizitei” lui Hess in Marea Britanie suscita si astazi un mare interes. Walter Rudolf Hess (nascut la 26 aprilie 1894 in Alexandria, decedat la 17 august 1987 in Berlin) a fost o figura proeminenta in cadrul Germaniei naziste, o vreme fiind adjunctul lui Adolf Hitler in cadrul Partidului National-Socialist. Nazist din 1920, a fost in inchisoare impreuna cu Hitler dupa puciul esuat de la München din 1923 si l-a ajutat la redactarea cartii Mein Kampf. A fost una dintre cele mai importante notabilitati ale nazismului si in 1934 Hitler l-a desemnat al doilea pe lista de succesiune dupa Göring. In ajunul declansarii ofensivei Germaniei impotriva Uniunii Sovietice, Hess a pilotat un avion cu care a ajuns in Scotia, cu sco-pul, dupa parerea celor mai multi istorici, de a negocia o pace cu Regatul Unit al Marii Britanii. Rudolf Hess a fost judecat la Nürenberg si condamnat la inchisoare pe viata la Spandau, unde a murit in 1987, cele mai multe pareri inclinand spre varianta suicidului. Incercarea lui, aparent bizara, de a negocia pacea si incarcerarea pe viata care a rezultat, a dat nastere la diverse teorii privitoare la motivatia liderului nazist de a zbura spre Scotia, precum si teorii ale conspiratiei privind faptul ca a ramas singurul detinut inchis la Spandau, mult timp dupa ce toti ceilalti detinuti fusesera eliberati. Se disputa in continuare cauza mortii sale. Pe 27 si 28 septembrie 2007, numeroase emisiuni de stiri britanice au prezentat descrieri ale tratamentului brutal la care a fost supus Hess de catre sovieticii care il tineau in detentie, cu toate ca alti Aliati au incercat sa-i ofere un tratament uman in anii de dupa al doilea razboi mondial si in ultimii ani de viata. Dupa moartea sa, Hess a devenit obiect de veneratie pentru grupurile neonaziste. Multi istorici incearca sa raspunda la intrebarea ce s-a intamplat cu Hess dupa aterizarea lui in Scotia? Sigur este ca a fost arestat si condamnat la inchisoare pe viata. Cu toate ca ultimii detinuti nazisti au fost pusi in libertate in 1966, Hess a fost tinut in inchisoare pana in 1987, cand a decedat. E greu de spus de ce Hess a „beneficiat” de un astfel de tratament special. Ce anume nu trebuia sa afle lumea de la Hess? S-a emis ipoteza ca ar fi fost nebun, dar in acest caz, acesta nu ar fi trebuit tinut intr-o inchisoare, iar afirmatiile sale, oricat de ilogice si nerealiste ar fi fost, nu ar fi reprezentat un pericol pentru a fi luate in seama. Versiunea atragerii in Anglia de catre serviciile secrete britanice a unei personalitati germane pentru compromiterea regimului nazist, in conditiile in care lupta angajata atingea apogeul, apare lipsita de credibilitate. Ea nu are sustinere logica si nici credibilitate. Se poate trage concluzia ca actiunea lui Hess nu s-a produs pe un teren gol, ca anumite tatonari si contacte vizand realizarea unei intelegeri intre germani si britanici au avut loc anterior. Grija cu care a fost izolat Hess si graba cu care a fost marginalizat cazul sau pot avea semnificatia ca ceva in aceasta evolutie s-a intamplat. Nu trebuie omis nici faptul ca in randul politicienilor, dar si al unor sefi ai serviciilor secrete britanice, existau simpatii progermane. Important este ca acest prim semnal afirmativ ce a incurajat o eventuala intelegere cu Germania a existat si pentru ca o atare posibila intelegere este imorala in ochii britanicilor si a lumii, ba chiar compromitatoare pentru anumite personalitati din Marea Britanie, cazul Hess a trebuit tinut ascuns. O alta explicatie nu este logica. Faptul ca Hess „cel nebun” este singurul nazist tinut in inchisoare – si nu intr-un spital – sustine aceasta ipoteza. Mai multe fapte coroborate conduc catre acest adevar. Intre simpatiile naziste ale ducelui de Windsor, tratativele secrete ale acestuia si trimiterea lui Hess in Anglia, apare o legatura evidenta si extrem de stanjenitoare pentru coroana britanica. Se pare ca Winston Churchill stia dinainte de misiunea lui Hess, prin intermediul unui agent britanic infiltrat la uzinele de avioane Messerschmitt. Intelegerea secreta dintre Marea Britanie si Germania stipula ca, in caz de esec al tratativelor, lui Hess sa i se permita sa se intoarca in Germania. Din grupul ce urma sa negocieze cu Hess faceau parte ducele de Buchanan, Earl de Suffolk, ducele de Kent, fratele regelui Marii Britanii, caruia Hitler ii promisese ca dupa razboi va fi rege al Poloniei, generalul polonez Sikorsky si colonelul Pilcher. Anterior, mai avusesera loc tratative in Spania, mijlocite de Casa Regala a Suediei, prin baronul Knut Bonde. Avantajul creat de activitatea de informatii, inclusiv prin atragerea lui Hess in Marea Britanie a fost anulat de factorul politic, varianta lansata de nemti despre Hess, ca acesta ar fi nebun, fiind confirmata, in ultima instanta, si de guvernul englez. In 1990, colonelul Igor Frelin din KGB a facut cateva declaratii exceptionale, din care rezulta ca Rudolf Hess, in mai 1941, a mers in Marea Britanie pentru a-i transmite lui Churchill din partea lui Hitler doua propuneri: daca Marea Britanie ramanea neutra, Germania urma sa inceteze bombardamentele aeriene si britanicii isi vor putea pastra intregul lor imperiu si o pozitie dominanta in Orientul Mijlociu; daca Marea Britanie va lupta alaturi de Germania, cele doua tari isi vor adjudeca la sfarsitul razboiului o mare parte a lumii. Ipoteza merge mai departe: in discutiile purtate in prima parte a lunii iunie 1941, cu lordul cancelar John Simon, Hess a prezentat proiectul de document „Bazele unei intelegeri”, in care, pentru armonizarea intereselor celor doua parti, se prevedea: pe viitor sfera de interese a Germaniei este Europa, iar a Angliei imperiul sau; sa se restituie Germaniei fostele sale colonii; sa se acorde despagubiri cetatenilor germani care au suferit daune din cauza actiunilor guvernului britanic. Se pare ca, pentru mai multa credibilitate, Hess ar fi informat cabinetul britanic in legatura cu data exacta a atacarii URSS de catre Germania. Hess a sustinut ca proiectul intelegerii a fost discutat cu Hitler si ca a avut deplinul acord al acestuia. Cateva sublinieri ar fi necesare in acest sens: plecarea lui Hess de pe un aeroport militar german, singur, cu un avion echipat cu rezervoare suplimentare, in plina noapte, nu putea sa aiba loc fara stirea lui Hitler; intelegerea cu Anglia era necesara pentru Germania, pentru a putea sa-si concentreze fortele impotriva URSS; din declaratiile lui Frelin, rezulta ca Hitler dorea nu doar pacea ci o alianta inclusiv militara cu Marea Britanie; pozitia de om numarul 2 a lui Hess in Germania era o garantie a seriozitatii ofertei, afirma Marian Ureche si Aurel Rogojan in „Servicii secrete straine”. E sigur ca ajuns in Anglia Hess a prezentat unui delegat al guvernului britanic, Iron Kirkpatrick, „dorinta” lui Hitler de a pune capat razboiului pe baza recunoasterii de catre Anglia a situatiei existente in Europa si a recunoasterii din partea Germaniei a Imperiului britanic. Hess lasa interlocutorului sa se inteleaga ca Germania va ataca curand URSS. Churchill nu s-a lasat prins in capcana intinsa de nazisti a distrugerii adversarilor pe rand si a ordonat internarea lui Hess. Marea Britanie a refuzat astfel sa accepte aceste „propuneri de pace”. „N-am acordat niciodata o mare importanta acestei escapade... Trei ani mai tarziu, Stalin m-a intrebat care a fost totusi adevarul... Am avut impresia ca el credea in existenta unui complot care urmarea o invadare simultana a Rusiei de catre Germania si Marea Britanie, complot care esuase”, a afirmat, dupa mai multi ani, Winston Churchill. Ipoteza „dublurii” Doi cercetatori britanici, un istoric militar si un fost ofiter al serviciilor secrete, afirma, pe baza unor documente descoperite in anul 1996, ca Hess a fost executat la putin timp dupa ce a ajuns in Germania, locul sau in inchisoare fiind luat de o dublura, un agent britanic care ar fi acceptat aceasta in schimbul unor avantaje substantiale pentru familia sa. Doctorul Hugh Thomas, chirurg militar, medic al „Royal Medical Corps”, care l-a ingrijit pe detinutul de la Spandau intre 1970-1978, sustine ca acesta nu era Hess. Ziaristul si scriitorul britanic Tom McArthur avanseaza ideea rapirii si substituirii lui Hess in inchisoare. Hess, dupa o serie de interogatorii, ar fi fost executat. O alta ipoteza lasa sa se inteleaga ca Hess s-a aflat in avionul care s-a prabusit cu ducele de Kent, in timp ce se deplasau in secret in Suedia, destinatia oficiala fiind Irlanda. In Suedia urma sa se perfecteze cedarea Poloniei. Episodul Bismarck „Dupa armistitiul din iunie 1940, Marea Britanie infrunta singura fortele Axei. Tarile ocupate nu mai cred deloc intr-o victorie a Aliatilor. Soldatii germani, neinvinsi pana atunci, se pregatesc sa defileze mandri pe strazile Londrei. E greu de inteles cum ar putea mica si neinsemnata armata britanica, pentru a folosi cuvintele Kaizerului, sa reziste formidabilei forte a Wehrmacht-ului. La 24 mai 1941, o escadra engleza repereaza cuirasatul „Bismarck” si crucisatorul greu „Prinz Eugen”, cu care angajeaza lupta. Se stie ca aceasta s-a incheiat cu scufundarea vasului englez „Hood”. Una din navele engleze angajate in aceasta faimoasa batalie navala era si „Prince of Wales”. Dupa zece minute de la inceperea luptei, capitanul vasului, J.C.Leach si cei 1.700 de oameni din echipajul sau abandoneaza lupta si se reintorc in baza de la Scapa Flow. Aceasta comportare a fost judecata aspru de catre conducerea bazei. Se vorbea atunci chiar de o revolta pe vas a dezertorilor de pe „Prince of Wales”, afirma Jacques de Launay. J.C.Leach s-a aparat pretextand ca masinile vasului erau in rodaj, oamenii nu aveau experienta si era imposibil sa se obtina de la tunurile principale maximum de randament. „Am plecat de la locul bataliei cu scopul de a relua contactul cu inamicul intr-un moment mai favorabil”, a afirmat Leach. Amiralul Dudley Pound, primul lord al Amiralitatii, a urcat pe vasul „Prince of Wales”, la Scapa Flow, a adunat ofiterii si marinarii, declarandu-le oficial ca nimeni nu i-a condamnat pentru intreruperea luptei cu „Bismarck”. Ioan BOTIS