Vrei să vorbim despre asta? / Veşnic nehotărâţi

Părinţii care au adolescenţi în casă vor empatiza cu situaţiile în care nu se poate lua o decizie clară, iar apoi să fie şi concretizată. Adolescenţii pur şi simplu nu se pot hotărî asupra lucrurilor cu care se confruntă şi de cele mai multe ori se vor răzgândi. Şi se vor răzgândi din nou. Şi încă o dată.

În cazul adolescenţilor, explicaţia din spatele dificultăţii de a lua o decizie atinge relaţia conflictuală dintre alegere şi păstrarea propriei libertăţi. A alege înseamnă că îţi ştirbeşti din libertate, adică celelalte opţiuni dispar pentru totdeauna. Iar pentru o persoană aflată la o vârstă la care libertatea este noţiunea primordială, concluzia este simplă: toate deciziile reduc libertatea mai mult decât o creează.

Acesta este şi motivul pentru care o parte din tineri preferă să viseze decât să acţioneze. Cel puţin ei reuşesc să păstreze lumea posibilităţilor infinită. Prin evitarea alegerii unei opţiuni, iluzia libertăţii rămâne vie. Răzgândirea frecventă este un alt mecanism de sustragere de la o direcţie clară în viaţă. Visele nu necesită responsabilizare, pe când deciziile o impun.

Problema nu este cântărirea şi evaluarea opţiunilor, ci consecinţele deciziei. Indecizia apare în momentul în care adolescentul îşi doreşte foarte mult să obţină un lucru, dar ştie că va trebui să renunţe la altceva în schimb, iar el nu este pregătit să facă acest sacrificiu.

Este pus în dificultatea de a alege prin a pierde - una dintre cele mai grele lecţii de viaţă.Viaţa este un drum cu un singur sens, presărat cu posibilităţi pe care alegem să le urmăm şi cu altele pe care alegem să le refuzăm (mai mult sau mai puţin asumat!). Din păcate, nu avem şansa şi luxul de a ne întoarce asupra lor, nici să alegem diferit în trecut. În timp ce urmăm o cale, un scop, avem puterea de a ne răzgândi pe parcurs, modificând cursul prezentului şi al viitorului, dar niciodată al trecutului nostru. Suntem nevoiţi să clădim pe fundaţia istoriei noastre, a lucrurilor pe care le-am făcut, nu pe cele pe care le-am omis. Este recomandat să acceptăm nişte limite ale puterii de luare de decizii. În primul rând, trebuie să ţinem cont de faptul că alegerea nu este gratuită, deoarece urmează consecinţele ei care ne structurează cursul vieţii. În al doilea rând, ar fi bine să nu uităm că avem dreptul doar la o singură viaţă şi contează modul în care alegem să o trăim. În permanenţă ar trebui să fim conştienţi de faptul că nu avem nicio garanţie că alegerile noastre ne vor aduce ceea ce ne dorim. Toate alegerile şi deciziile creează riscul consecinţelor imprevizibile. Alegerile sunt un joc de noroc, iar noi pariem cu propria noastră viaţă.

În ceea ce priveşte deciziile dificile, ele vin cu câştiguri şi pierderi, indiferent de ce hotărâm. Tocmai acest lucru le îngreunează. Facem compromisuri, iar tranzacţia este de genul următor: luăm şi obţinem ceea ce ne dorim, oferind la schimb ceva ce ne place şi primind înapoi şi ce nu ne place. Deci, pe bună dreptate, avem nevoie de timp de a ne gândi foarte bine asupra deciziilor noastre, asigurându-ne în acelaşi timp că nu vom regreta nicio clipă trecutul.