Vrei să vorbim despre asta? / Relaţia parentală

Putem simplu aprecia faptul că părinţii ne influenţează dezvoltarea personalităţii şi direcţia în viaţă. Implicit, efectele calităţii relaţiei se pot observa şi în modul în care legăm conexiuni cu alte persoane de-a lungul vieţii.

Credem că oamenii se nasc cu un set de gene responsabile pentru formarea personalităţii, dar uităm de factorul decisiv, şi anume creierul, care prin flexibilitatea lui poate modela trăsăturile de personalitate astfel încât să fie suficient de adaptative şi funcţionale.

Relaţia parentală este unul dintre factorii care modelează personalitatea copilului. Din momentul în care copilul se naşte, el este în contact direct cu părinţii lui. Modul în care părinţii îl tratează va afecta modul în care copilul va începe să vadă şi se perceapă viaţa.

Mama este prima persoană de sex feminin cu care copilul dezvoltă o relaţie. Bazată pe această relaţie, copilul îşi va forma propria impresie şi percepţie asupra femeilor în general. Dacă mama a fost distantă din punct de vedere emoţional, inaccesibilă sau nu a fost suficient de afectuoasă, atunci copilul s-ar putea să crească simţindu-se neiubit, chiar dacă alte persoane îl iubesc. În cazul în care copilul a crescut într-o casă în care mama a fost supraprotectivă şi controla fiecare mişcare a lui, viitorul tânăr adult poate cădea în două extreme: fie să se îndrăgostească de o femeie la fel de preocupată de control, fie va elimina din viaţa lui şi va evita orice încercare de îngrădire a libertăţii sale.

Dacă vorbim despre o mamă dură şi rece, copilul va învăţa că nu poate să aibă încredere în nicio femeie şi va avea probleme de ataşament şi angajament.

Cu alte cuvinte, modul în care copilul îşi percepe mama va influenţa permanent modul după care va judeca toate femeile din viaţa lui.

Relaţia cu tata va decide modelul după care copilul va relaţiona cu alţi bărbaţi din viaţa lui. Cel mai comun caz este al fetei care dezvoltă probleme de angajament din cauza tatălui care i-a fost infidel mamei. De regulă, copilul se ataşează mai mult faţă de un părinte decât de celălalt şi i se va alia lui. Dacă va lua partea tatălui, atunci copilul va începe să creadă că femeile sunt rele şi neloiale. La fel se va întâmpla dacă va lua partea mamei, tata devenind personajul negativ.

Dacă vorbim despre absenţa afecţiunii din partea tatălui, fiica va începe să caute iubire în alte moduri, devenind extrem de nesigură în relaţiile de cuplu.

Adulţii încearcă de regulă să evite experienţele neplăcute din copilărie. În cazul în care tatăl a părăsit-o pe mamă, iar fiica a luat partea mamei, atunci la vârsta adultă ea va deveni foarte nesigură în preajma bărbaţilor, deoarece nu va dori ca partenerul ei să o părăsească la rândul lui.