Vrei să vorbim despre asta? / Regret

Regretul face parte din ADN-ul psihologic al fiinţei umane. Cu toţii ştim cum este, cum se simte şi ce impact are asupra noastră. Diferenţa o face modul în care îi facem faţă.Pe de-o parte, există persoane care pur şi simplu trec totul cu vederea şi îşi continuă viaţa de zi cu zi liniştite, iar pe de altă parte se află persoanele care nu depăşesc momentul marcat de regret şi se lasă bântuite de trecut.

Fie pentru a ne vindeca după sfârşitul unei relaţii, fie pentru pierderea unui loc de muncă sau orice alt eveniment regretabil, putem utiliza aceeaşi strategie pentru a trece peste orice regret, adică pentru a accepta situaţia.

Acceptarea nu poate să aibă loc atunci când evenimentul încă se derulează. Un eveniment al cărui consecinţe nu se cunosc şi are continuitate în viitor nu poate fi acceptat. Procesul de acceptare poate avea loc în momentul în care avem siguranţa că situaţia s-a produs şi nu se mai poate reveni asupra ei. Este bine să avem confirmarea că suferinţa ce    ne-a fost provocată azi nu se poate repeta şi mâine. Cu alte cuvinte, primul pas spre acceptare şi progres este eliminarea speranţei.

Ne putem convinge subconştientul de realitatea situaţiei, de exemplu, prin a cere fostului partener de viaţă să ne confirme decizia finală de rupere a relaţiei. Contrar aşteptărilor, dacă persoana iubită se căsătoreşte cu altcineva, este recomandat să participăm la nuntă. Abia atunci subconştientul va crede în finalitatea situaţiei şi va începe procesul de acceptare şi chiar de doliu.

Dacă este vorba despre pierderea unui loc de muncă, trebuie să ne convingem pe noi înşine că nu mai avem cum să îl recuperăm, cum să ne reangajăm tot în acel post. Evident, putem să găsim un loc de muncă mai bun, mai bine plătit, dar specific pentru jobul pierdut trebuie să ne convingem că nu există nicio modalitate să îl recâştigăm.

Acceptarea nu se întâmplă niciodată numai dacă ştim cu siguranţă că pierderea este ireversibilă. A trece peste acel eveniment, a depăşi suferinţa şi regretul înseamnă a omorî speranţa.

De exemplu, se crede că depresia este pierderea speranţei în a găsi ceea ce ne dorim. Cu alte cuvinte, dacă ne gândim că nu vom redobândi niciodată un lucru pe care ni-l dorim, devenim depresivi. De fapt, mintea umană lucrează astfel: încetăm să ne interesăm de obiectul pierdut dacă se introduce în ecuaţie o alternativă, un alt lucru ce devine obiectul dorinţei noastre.

Pe scurt, regretul dispare în momentul în care avem siguranţa şi confirmarea finalităţii situaţiei şi când ne pierdem speranţa într-o eventuală revenire, dar creăm speranţa spre o nouă alternativă.