Vrei să vorbim despre asta? / Poveste despre realitate

Patru persoane – doi bărbaţi şi două femei – care nu s-au cunoscut niciodată până atunci, au participat împreună la o întâlnire de afaceri. În timpul acesteia, unul dintre ei a rămas tăcut, abia a comunicat câteva idei, doi au fost reticenţi în a-şi discuta propunerile, iar ultimul s-a simţit inconfortabil şi stingher.

După ce întâlnirea a luat sfârşit, toţi au reflectat asupra celor petrecute. Bărbatul căruia i-a fost frică să îşi expună ideile credea că femeii tăcute nu i-a plăcut înfăţişarea sa şi că acesta era motivul pentru care ea nu a vorbit. Femeia care a fost reticentă în dezbateri credea că toţi ceilalţi o percep ca fiind aeriană şi nu foarte inteligentă. Femeia tăcută credea că toţi trei o judecă şi nu îi oferă respect deoarece ea provine dintr-o clasă socială inferioară. Bărbatul care nu s-a simţit confortabil era perfect convins că toţi partenerii săi îl consideră a fi plictisitor şi acesta a fost motivul pentru care nu s-a exprimat liber.Ceea ce se poate deduce simplu din acest scenariu este că toate cele patru persoane au interpretat realitatea în mod subiectiv şi eronat.

Toţi s-au focusat asupra propriilor neajunsuri. Fiecare dintre ei s-a simţit rejectat de către ceilalţi şi şi-a justificat această respingere prin perspectiva propriilor defecte percepute (mai mult sau mai puţin reale!). De exemplu, bărbatul care credea despre sine că este plictisitor a concluzionat că ceilalţi nu vorbesc cu el tocmai din acel motiv.

Toate cele patru persoane au interpretat realitatea în mod eronat. Rejecţia nu a fost reală, a fost percepută, subiectivă, doar ei credeau că nu sunt plăcuţi şi acceptaţi de restul. Cu alte cuvinte, comportamentul celor patru a fost afectat de propria lor percepţia asupra realităţii. Dacă o persoană interpretează stimulii din exterior în mod greşit şi totuşi îşi păstrează comportamentul iniţial, nu vor apărea niciun fel de probleme. Dar în cazul în care comportamentul se adaptează în funcţie de interpretarea incorectă, acea realitate personală devine o realitate validă pentru individ. Paradoxal, o persoană tăcută, care decide să vorbească foarte puţin pentru a evita să fie plictisitoare, chiar va fi percepută în acest mod de către ceilalţi.

Pentru a evita astfel de situaţii, ori de câte ori credem că oamenii se poartă urât cu noi din cauza lucrurilor care nouă nu ne plac la noi, ar trebui să ne aducem aminte că există şansa foarte mare să interpretăm greşit realitatea. În plus, oamenii, cel puţin deocamdată, nu sunt înzestraţi cu puterea de a citi minţile altora. În general, fiecare este foarte şi prea preocupat de propriile defecte încât să le mai dea atenţie şi altora. Toţi vor căuta să se facă plăcuţi şi acceptaţi de ceilalţi, tocmai de aceea este greşit să credem că se vor focusa doar asupra noastră.