Vrei să vorbim despre asta? / Mituri despre fericire (II)

Mulţi dintre noi cred în mod frecvent că dacă nu suntem în prezent fericiţi cu ceea ce avem, va veni un moment în viitor când ne vom simţi împliniţi şi mulţumiţi faţă de viaţa pe care o ducem. Credem că vom fi fericiţi atunci când vom atinge un anumit nivel de prosperitate şi succes.

Când fericirea noastră este de scurtă durată, se revarsă asupra noastră un amalgam de emoţii, dezamăgiri şi chiar depresie. Când ne atingem, cel puţin pe hârtie, scopurile noastre şi tot ce ne-am propus să obţinem, s-ar putea ca viaţa noastră să ni se pară plictisitoare şi goală. Rămânem fără scopuri, ajungând la nivelul pe care ni l-am dorit şi ne oprim. Aici ar fi momentul potrivit să începem să ne bucurăm de tot ce avem. Dar cele mai multe persoane de succes nu văd lucrul acesta şi în continuare cred că fericirea autentică va veni dacă vor câştiga şi mai mulţi bani, vor avea şi mai mult succes şi mai multă faimă. Fericirea nu se măsoară în bani sau succes, ci în modul în care reuşim să le gestionăm.

Alt mit legat de fericire vizează situaţia în care ne confruntăm cu o boală necruţătoare. Cele mai groaznice aşteptări ale noastre legate de sănătatea noastră sau a persoanelor apropiate ne ameninţă fericirea. Nu credem că vom putea trece peste un eveniment de acest fel niciodată. Totuşi, în faţa unui diagnostic pozitiv sunt multe lucruri pe care le putem face pentru a ne asigură că viaţa noastră nu va fi caracterizată numai de disperare şi lipsă de speranţă. Poate vom reuşi să găsim calea potrivită pentru noi înspre evoluţie şi sens.

Ştiinţa arată că noi, indivizii, avem dreptul şi puterea de a decide în fiecare minut al zilei ce stare să avem şi ce să simţim. În fiecare moment al zilei, noi alegem la ce stimuli să acordăm atenţie şi pe care să îi ignorăm. Lucrul asupra căruia ne focusăm devine parte componentă a zilei noastre, iar restul se pierde. Avem două opţiuni: să ne cheltuim energia gândindu-ne cum boala ne va afecta şi schimba viaţa sau am putea să ne concentrăm asupra abordării unui stil de viaţă mai potrivit, să apropiem mai mult legătura cu familia sau conectându-ne spiritual. Cu alte cuvinte, ne putem schimba viaţa doar prin schimbarea atitudinii noastre.

Chiar dacă suntem tineri, la vârsta de mijloc sau bătrâni, majoritatea dintre noi crede că fericirea descreşte o dată cu vârsta, cu fiecare decadă, până când vom atinge acel punct caracterizat de tristeţe şi pierdere. Studiile ştiinţifice arată că oamenii în vârstă sunt totuşi mai fericiţi şi mai satisfăcuţi faţă de viaţa lor decât tinerii. Ei trăiesc mai multe emoţii pozitive decât negative, mai stabile şi mai de nezdruncinat în faţa stresului vieţii.

Cercetările au determinat că punctul culminant al fericirii se află după vârsta de 60 de ani, anii tinereţii nefiind caracterizaţi prin fericire. Cu cât înaintăm în vârstă, ne dăm seama că existenţa noastră este limitată şi ne schimbăm radical percepţia asupra vieţii. Orizontul îngustat ne motivează să trăim calitativ, adică să investim în timpul pe care îl mai avem şi în lucrurile care cu adevărat contează. Cu alte cuvinte, odată cu vârsta se dezvoltă inteligenţa noastră emoţională.