Vrei să vorbim despre asta? / Mintea minte

În copilărie credeam că este magie, mai târziu am aflat de fapt că sunt doar iluzii optice. Ştiam de Fata Morgana şi de stereogramele în faţa cărora încercam să ne încruntăm şi să încrucişăm ochii în speranţa că vom vedea imaginile ascunse în ele. Eram de-a dreptul fascinaţi!

Pe de altă parte, avem şi fascinaţia faţă de acel test cu petele de cerneală Rorschach care ne trădează personalitatea şi subconştientul. Modul în care vedem şi percepem acele pete de cerneală facilitează specialiştilor o incursiune în mintea şi în sfera noastră emoţională cu scopul de a ne ajuta să ne cunoaştem noi pe noi mult mai bine.

Pentru a putea înţelege cum funcţionează creierul nostru, trebuie să ne familiarizăm întâi cu modul în care percepem lumea şi stimulii din jur. De exemplu, dacă privim o imagine a unui om încruntat, cu gura deschisă şi cu mâna în aer, putem concluziona imediat că acesta este furios şi strigă. Această gândire imediată este subconştientă, automată şi nu necesită efort. Ea se bazează de fapt pe starea emoţională, instinct şi experienţe din trecut pentru a putea genera concluzii despre lucrurile văzute şi auzite în prezent.

În cazul unei probleme de algebră, creierul nostru funcţionează în mod diferit. Vom şti de la început că este vorba despre o operaţie matematică pe care o vom putea rezolva dacă ne concentrăm asupra ei: pupilele noastre se vor dilata, muşchii se vor tensiona, iar ritmul cardiac va creşte. Acesta este un mod de gândire mai lent, conştient şi voit. Se bazează pe logică, raţiune şi necesită efort.

În clipa în care ochii noştri văd un element pe care dorim să îl inspectăm sau când suntem întrebaţi şi trebuie să răspundem pe loc, atunci ne folosim de gândirea rapidă pe care ne bazăm de fapt în fiecare zi. Avem capacitatea de a identifica conexiuni şi similarităţi între lucrurile percepute acum şi starea noastră emoţională, experienţele trecute şi sistemul nostru de credinţe. Mintea noastră subconştientă creează un fond şi un context care nu e neapărat bazat pe logică, ci pe experienţe familiare. De exemplu, dacă suntem foarte trişti şi auzim o împuşcătură avem tendinţa de a ne gândi la o posibilă crimă. Dacă suntem îngrijoraţi de o posibilă defecţiune la maşină, putem crede imediat că este vorba de o explozie de pneu. Cu alte cuvinte, experienţele trecute şi starea emoţională ne pot genera gânduri şi reacţii diferite faţă de acelaşi stimul.

Creierul nostru are tendinţa să facă automat şi rapid legături între informaţiile pe care le are deja şi stimulii din jur pentru a genera concluzii şi răspunsuri rapide. Acestea ne ajută să reacţionăm imediat, iar viaţa noastră să decurgă fluent. Evident, conectăm lucrurile noi cu cele deja cunoscute. Dacă simpla acţiune de a folosi clanţa unei uşi ar necesita efort din partea noastră, atunci nu am putea să evoluăm în alte aspecte ale existenţei noastre.

De multe ori, primele noastre impresii ne pot înşela şi nu ar trebui să ne bazăm pe ele în totalitate. Mintea noastră conştientă ar trebui să intervină pentru a interpreta lucrurile şi într-un mod raţional bazat pe fapte, nu doar instincte.