Vrei să vorbim despre asta? / Recunoştinţă, gratitudine, mulţumire

Gratitudinea constituie unul dintre subiectele principale ale filosofiei, ale psihologiei şi ale teologiei. Psihologia gratitudinii a apărut din nevoia de a înţelege acest fenomen, precum şi implicaţiile sale morale şi etice. Timp de sute de ani, teologii şi filosofii au dezbătut aspectele legate de această valoare şi virtute.

Definită drept „forţa de a recunoaşte valoarea de nepreţuit a fiecărei experienţe”, mulţumirea constituie un răspuns emoţional în faţa unui dar. În acest caz, persoana care primeşte se simte drept beneficiar al unui act altruist.

Mulţumirea a fost conceptualizată în diverse feluri: emoţie, virtute, sentiment moral, motiv, reacţie de coping (de adaptare), deprindere, atitudine. De asemenea, gratitudinea înseamnă a fi conştient şi recunoscător pentru lucrurile bune şi frumoase care se întâmplă.

În terapie se învaţă acest ritual de mulţumire pentru a pune viaţa   într-o altă perspectivă, pentru a accepta ceea ce nu se poate schimba şi a aprecia ceea ce deja avem. Gratitudinea este o emoţie plăcută, din categoria stărilor psihologice pozitive, cum ar fi bucuria, mândria şi speranţa. O atitudine de mulţumire poate să susţină o dispoziţie afectivă pozitivă.

Asemeni psihologiei pozitive, o atitudine de mulţumire poate constitui un mijloc de transformare a situaţiilor traumatizante în surse de dezvoltare personală a fiinţei umane, aceasta exprimând o stare de mulţumire, nu pentru situaţia propriu-zisă, ci pentru experienţa dobândită în urma acesteia.

În urma unor studii efectuate pe subiectul fericirii şi stării de bine, adică well-being, cercetătorii au remarcat faptul că în America Latină, de exemplu, oamenii, chiar dacă erau săraci, flămânzi, bolnavi, şomeri, fără adăpost ştiau să mulţumească pentru tot ceea ce au primit în viaţă şi să fie recunoscători.

Practicarea gratitudinii încurajează o atitudine proaspătă şi pozitivă faţă de viaţă. Scopul este de a salva existenţa umană de la boli, furie sau moarte prematură.

În viaţa cotidiană, abia dacă realizăm că noi, de fapt, primim mai mult decât oferim; viaţa noastră se îmbogăţeşte în momentul în care conştientizăm acest lucru şi devenim recunoscători.