Vrei să vorbim despre asta? / Procrastinarea/ Amânarea

Există mai multe modalităţi prin care se poate evita şi ocoli succesul în viaţă. Metoda cea mai practicată este amânarea. Persoanele care şi-au făcut din amânare un obicei se autosabotează şi îşi pun obstacole în calea propriei evoluţii şi dezvoltări, împotrivindu-se performanţei.

Poate vă întrebaţi care este motivul pentru care o persoană şi-ar sabota propriile şanse la succes. În primul rând, este necesar de ştiut faptul că 20% dintre persoane suferă de aşa numită amânare cronică. Pentru acestea, procrastinarea este un stil de viaţă, dar unul disfuncţional şi dezadaptativ. Aceşti indivizi pierd oportunităţi din viaţa lor, tocmai pentru că amână să acţioneze şi să iniţieze urmărirea lor. Amânarea preia controlul întregii lor vieţi, acaparând toate domeniile lor de activitate. De regulă, persoanele care amână lasă totul pe ultima sută de metri sau chiar nu fac nimic din ce era necesar.

Contrar credinţei conform căreia oamenii care procrastinează nu au abilităţi de gestionare a timpului, acestea nu estimează timpul în mod diferit faţă de alţi indivizi. Totuşi, a spune unui individ cu acest obicei să îşi cumpere o agendă este ca şi cum ai spune unui depresiv să se înveselească.

Procrastinarea este un viciu care se învaţă. Învăţarea se produce în familie, dar nu în mod direct. De regulă, apare ca revoltă faţă de un stil parental autoritar. Un părinte dur, sever, exigent, care controlează permanent activităţile copilului, îi neagă acestuia oportunitatea de a se forma pe sine, de a-şi conştientiza intenţiile şi de a acţiona conform lor. Pe de altă parte, în aceste condiţii familiale, copiii caută suport în cercul de prieteni, care la rândul lor ar putea să promoveze şi să sprijine acest comportament deoarece chiar şi ei au tendinţa de a fi toleranţi cu propriile lor scuze şi amânări.

Există mai multe tipuri de indivizi care amână, în funcţie de motivul procrastinării. Unii sunt cei care caută senzaţiile tari, aşteptând până în ultima clipă să finalizeze sarcina de lucru. Altora le este frică de eşec şi preferă să evite complet sarcina de lucru şi se îngrijorează foarte mult faţă de ce cred ceilalţi despre ei: preferă ca restul să creadă că sunt leneşi decât incapabili. A treia parte o formează persoanele care nu au capacitatea de a lua o decizie, iar în acest mod se deresponsabilizează în faţa consecinţelor.

Costurile procrastinării sunt importante. Afectează sănătatea, scade sistemul imunitar, apar insomniile şi gastritele, stresul, relaţiile cu colegii şi munca în echipă se distrug. Acest comportament dezadaptativ se poate îmbunătăţi prin mult efort şi prin şedinţe de psihoterapie foarte bine structurate.