• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Luni , 18 Noiembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Duminică , 4 Martie , 2012

Vrei sa vorbim despre asta? / Iubirea propriei fiinţe

Încrederea în sine este credinţa că poţi face faţă unei situaţii într-un mod corect. Încrederea în sine înseamnă a şti că deţii toate instrumentele necesare pentru a finaliza cu succes o sarcină de lucru. Această sarcina poate fi de natură socială – să poţi aborda o persoană pe care nu o cunoşti – sau poate fi o activitate profesională ce presupune abilitatea de a rezolva cât mai eficient problemele ce ţin de locul de muncă. Fără încredere în sine, persoana are multe şanse să piardă nişte oportunităţi doar pentru că i-a fost teamă că nu va face faţă situaţiei.

Încrederea în sine nu este moştenită, ea se învaţă. Încrederea în sine nu este o trăsătură generală şi nici stabilă. Există mai multe nivele ale încrederii în sine care oscilează în funcţie de natura activităţii pe care o desfăşurăm. De exemplu, o persoană poate avea încredere în ea în ceea ce priveşte abilităţile ei de a şofa, în timp ce evită vorbitul în public. Încrederea în sine nu este constantă nici în timp. Aceasta se poate modifica, adică poate scădea sau poate creşte, în funcţie de evenimentele petrecute în viaţa noastră şi de modul în care le percepem şi le interpretăm.
Stima de sine nu este altceva decât un set de credinţe care determină cât valorează fiecare pentru sine, cât de valoroşi ne considerăm noi pe noi. Contrar aşteptărilor, o persoană nu îşi poate schimba acest set de credinţe printr-o gândire pozitivă sau confirmări de genul „Bravo! Ai făcut bine!” Stima de sine poate creşte dacă individul găseşte singur dovezi solide care să sprijine noile credinţe.
O persoană cu stimă de sine scăzută crede că are destule dovezi să îşi demonstreze că este mai puţin valoros şi mai puţin capabil decât ceilalţi. Aici funcţionează foarte bine fixarea de scopuri mici şi realizabile pe termen scurt. Atingându-le, persoana are confirmarea că este capabilă să facă tot ce îşi propune.
O altă cauză a stimei de sine scăzute este dependenţa de a-i responsabiliza pe ceilalţi să ne crească încrederea în noi, să ne facă să ne simţim valoroşi, valorizaţi şi capabili. Problema apare atunci când ceilalţi ne judecă greşit, pripit şi într-un mod neplăcut. Atunci începem să ne simţim rău faţă de noi, să ne desconsiderăm, iar stima noastră de sine scade dramatic. Chiar dacă încercăm să uităm sau să ignorăm părerile negative despre noi, descoperim că este dificil şi tot ne simţim rău, trişti sau furioşi.
De cele mai multe ori, singuri nu reuşim să ne „cârpim” iubirea faţă de propria noastră fiinţă. Prin tehnici psihoterapeutice ne reclădim şi devenim versiunea noastră cea mai bună, mai siguri pe sine şi mai îndrăzneţi, plini de iniţiativă şi entuziasm!

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.