Vrei sa vorbim despre asta? / Intreruperea adolescentei

Adolescenta este o perioada dificila in viata oricarui individ, fiind marcata de schimbari si confuzie. Fiecare adolescent a simtit macar o data ca ar vrea sa se elibereze de starile pe care le simte, de singuratate si izolare, de frustrari, de certurile cu parintii care nu il inteleg. Si se elibereaza: unii prin sport, citit sau implicarea in activitati extracurriculare, iar altii prin abuzul de droguri, de alcool si/sau prin violenta. Dependenta de o substanta induce sentimentul de pierdere a controlului, o stare bolnavicioasa, depresie, lipsa sperantei, toate facilitand instalarea ideatiei suicidare, moartea fiind vazuta ca singura solutie sigura in eliberarea de orice probleme. Statisticile arata ca, in cazul adolescentilor, o sinucidere este precedata de alte 25 incercari esuate. Trebuie inteles ca acestea sunt, de fapt, semnalele pe care le transmite adolescentul cerand ajutor. Dar cum este atat de idealist, alege cea mai dramatica metoda. Se poate crede ca aceste comportamente sunt foarte evidente si vizibile mai ales pentru parinti. Adolescentul suicidal nu are aliati, e singur si tulburat, nu cauta constient ajutor si se fereste sa dezvaluie parintilor adevarata sa intentie, pozand in fata lor ca un adolescent tipic. Relatia adolescentilor cu parintii nu este cea mai buna, de aceea orice intentie de a afla mai multe despre el, este resimtita ca un abuz asupra intimitatii lui. Daca devine violent, este un posibil semn de intrebare. Izolarea in camera sa, lipsa de interes pentru lucrurile care ii placeau inainte sau o stare de tristete pot indica o depresie. De regula, adolescentul se simte coplesit de problemele prin care trece si resimte stresul mai puternic decat un adult, el neavand deocamdata abilitatea de a face fata acestora. Adolescentul este napadit de sentimente, ganduri, stresuri, frici carora nu le mai poate face fata si incearca sa le rezolve luandu-si viata. Primul pas in ajutarea lui sunt parintii, care trebuie sa fie buni observatori, nicidecum anchetatori. Pasul urmator este apelarea la un psiholog sau psihoterapeut avizat. Terapia poate fi atat individuala, de de grup, precum si de familie, deoarece tulburarea copilului este simptomul unei disfunctii in sistemul familial. psih. Liana S. KADLEC liana.kadlec@gmail.com