Vrei să vorbim despre asta? / Inaccesibili emoţional

Am să încep cu o scurtă explicaţie a titlului şi anume: inaccesibile emoţional pot fi persoanele care evită să intre în relaţii stabile şi de lungă durată datorită fricii de a fi controlaţi. Bărbaţii se tem că îşi vor pierde identitatea într-o relaţie şi vor evita intimitatea pentru a nu deveni legaţi şi controlaţi de partenerul lor.

Se poate crede că persoanele închise emoţional aleg să refuze iubirea sau relaţiile romantice pentru că vor să rămână singuri. Din nefericire, adevărul este mai trist: aceste persoane nu au de ales, ci această evitare este de fapt un mecanism defensiv, de cele mai multe ori subconştient. Incapacităţii de a se putea conecta emoţional cu cineva i se adaugă şi trista ironie că aceste persoane îşi doresc cel mai mult să stabilească o legătură emoţională, dar frica le paralizează.

Pentru aceste persoane, intimitatea şi sentimentul de a fi aproape de cineva sunt sinonime cu sufocarea, îngrădirea şi pierderea sinelui. Este de fapt o strategie prin care ei se asigură că frica lor cea mai puternică este îndepărtată: le este teamă că dacă vor lăsa pe cineva să se apropie, să îi cunoască, să le primească sentimentele, vor fi într-un final respinşi şi părăsiţi, iar încrederea lor va fi trădată. Totuşi, există persoane căsătorite şi sunt inaccesibile emoţional. Partenerii lor de viaţă pot să confirme faptul că se simt singuri în relaţie, că nevoia lor de afecţiune şi intimitate nu este rezolvată şi simt că de ei se fuge. Partenerii declară că sentimentele lor de iubire nu sunt împărtăşite, ei exprimă şi oferă mai multă afecţiune, grijă şi implicare decât primesc. Unii declară că sunt abuzaţi emoţional deoarece ajung să se simtă devalorizaţi.

Poate vă întrebaţi cine rămâne lângă inaccesibilii emoţional. Simplu: persoanele care au probleme emoţionale proprii, de la stimă de sine scăzută la traume din copilărie care le-au făcut să creadă că nu merită lucruri bune şi frumoase în viaţă.

E dificil să recunoşti o persoană inaccesibilă emoţional aflată în jurul vârstei de 20-30 de ani. Este normal ca la vârsta aceasta să îţi doreşti independenţă şi libertate, înainte de a te stabili la casa ta. Neajunsul acesta se evidenţiază începând cu vârsta de 30 de ani, iar cel mai bun indicator este faptul că persoana nu a avut nicio relaţie serioasă, monogamă şi de lungă durată până la această vârstă.

Dacă ne aflăm deja într-o relaţie cu o persoană distantă şi rece, avem mai multe opţiuni înainte de a rupe relaţia. Una dintre ele ar fi terapia de cuplu. Nu ne aşteptăm ca partenerul să accepte, dar dacă ne exprimăm sincer dorinţa de a merge la consiliere pentru că ne dorim ca relaţia să funcţioneze, s-ar putea să avem succes. În acest scenariu, terapia de cuplu oferă partenerilor un spaţiu securizant, în care fiecare îşi poate exprima sentimentele faţă de relaţie, la fel şi durerea cauzată, fără ca partenerul să refuze să asculte. Uneori este nevoie de un astfel de scenariu pentru ca ambii parteneri să afle ce se petrece cu fiecare dintre ei.

Într-un final, decizia de continuare a relaţiei cu o persoană inaccesibilă emoţional este în mâinile partenerului. Totuşi, vine o vreme când cu toţii ne dăm seama de valoarea noastră şi ne reorientăm înspre noi.