Vrei să vorbim despre asta? / Fuga de ataşament

Dacă o persoană a suferit mult sau a fost abuzată în vreun fel în timpul unei relaţii de cuplu din trecut, cel mai probabil aceasta va dezvolta o teamă, o reţinere sau o evitare a ataşamentului faţă de alte persoane.

Curios este faptul că se observă acelaşi mecanism de evitare/ de apărare şi la indivizii care nu au avut relaţii de cuplu stabile.

Mecanismul este similar cu cel din cazul fobiilor: o persoană poate dezvolta o fobie faţă de un obiect ca urmare a unei experienţe traumatice în legătură cu acel obiect sau chiar observând şi asistând la experienţa altor persoane faţă de obiectul în cauză. De aici rezultă posibilitatea ca teama de ataşament să se instaleze la copiii proveniţi dintr-o familie dezorganizată, părinţi divorţaţi. Dacă cei mici au asistat la scene de violenţă domestică între părinţi, există toate şansele ca în dezvoltarea lor să întâmpine dificultăţi de ataşament indiferent de natura relaţiei, fie ea de cuplu, fie ea de prietenie.

În timp ce fiecare dintre noi are motivele sale de a evita ataşamentul sau implicarea în relaţii stabile şi durabile, trebuie să facem faţă şi credinţelor şi gândurile disfuncţionale care s-au format de-a lungul trecutului nostru şi din care am extras nişte concluzii (evident, mai mult sau mai puţin corecte, realiste şi plauzibile). De exemplu, o femeie ar putea avea teamă de relaţiile de cuplu din cauza credinţei că toţi bărbaţii sunt infideli, iar partenerul ei cu siguranţă o va înşela şi o va face să sufere.

Poate că mulţi dintre noi avem teama de ataşament şi poate că nici nu ne dăm seama că acesta este motivul pentru care nu putem să oficializăm o relaţie sau să stăm cu partenerul de cuplu pe termen lung şi foarte lung. Primul pas în combaterea acestei probleme este limitarea credinţelor noastre disfuncţionale despre relaţii. Dacă ne referim la gândul că „toţi bărbaţii înşeală”, putem face un exerciţiu de logică: vom răspunde la întrebarea „chiar nu există bărbaţi care nu au înşelat niciodată?” Evident, probabilitatea ca ei să existe este destul de mare. În mod sigur cunoaşteţi cupluri care rezistă foarte bine în timp şi au o relaţie funcţională. Concluzionăm astfel că este posibil şi pentru noi! Acesta este debutul pentru instalarea unei gândiri flexibile şi adaptative care nu ne va schimba optica peste noapte, dar cu siguranţă ne va da curajul de a încerca.

Fricile cresc în dimensiune şi intensitate în momentul în care le evităm şi le ignorăm. De aceea există persoane care rămân cu frica de ataşament pentru tot restul vieţii, eşuând să susţină o relaţie de cuplu pentru multă vreme.

Frica dispare în momentul în care stăm câteva nopţi pe întuneric pentru a ne demonstra că fantomele nu există.