Vrei să vorbim despre asta? / Fructul oprit

Ni se întâmplă adeseori să râvnim la lucrurile pe care ştim că nu putem să le obţinem. Acestea de obicei sunt ilegale, nu ne aparţin sau ne fac rău. Şi totuşi, ne trezim dorindu-le, chiar dacă ştim că se află peste puterea noastră de a le obţine.

Studiile arată că mintea umană va procesa întotdeauna o interdicţie după modelul următor: e interzis, atunci exact asta voi face.

Indivizii îşi doresc în permanenţă libertatea de alege, dreptul la liberul arbitru. Când aceste drepturi se limitează de către diverse reguli externe, oamenii devin foarte motivaţi să le revendice printr-un comportament exact opus regulilor. Când oamenii sunt obligaţi să adopte un anumit comportament, ei resimt o limitare a libertăţii lor. Acest lucru generează şi încurajează comportamente care vor restaura această libertate.

Dacă o anumită libertate ni se ia brusc, atunci vom simţi o dorinţă crescută de a ne exersa acel drept. Deci acea libertate pierdută devine mai atractivă decât era înainte. Ca şi compensare, cel mai probabil, indivizii vor adopta comportamentul care li s-a interzis tocmai pentru a-şi demonstra faptul că sunt liberi. Unii indivizi vor deveni ostili faţă de persoanele sau instituţiile care le-au interzis comportamentul.

În alte cazuri, persoanele vor căuta să-şi reabiliteze libertatea prin alte căi. De exemplu, dacă doctorul interzice unui pacient să mai fumeze, acesta va căuta compania altor fumători. Acest fenomen este recunoscut ca fiind o formă indirectă a restaurării libertăţii.

Opunerea în faţa interdicţiei se poate vedea des în viaţa de zi cu zi. Un exemplu clar este al pacienţilor cărora doctorul le interzice să mai consume anumite alimente. În ciuda acestei recomandări/interdicţii, pacienţii continuă să le consume tocmai pentru simţi că încă mai deţin controlul asupra vieţii lor. Alt exemplu pertinent este al adolescenţilor care leagă prietenii cu persoane pe care părinţii lor nu le agreează.

Chiar şi vocea conştiinţei noastre ne poate provoca să ne împotrivim nouă înşine. Dacă vocea noastră interioară are un ton dictatorial şi imperativ, cel mai probabil ne vom auto-sabota.

De reţinut este faptul că ne rămân întotdeauna numeroase alte opţiuni în faţa unei interdicţii. Oricare ar fi comportamentul ales de noi va trebui să suportăm şi consecinţele lui. Ideal ar fi ca un comportament să nu fie stopat doar pentru că terţe persoane îl interzic, ci pentru că noi înşine considerăm că acel comportament ne poate face rău.