Vrei să vorbim despre asta? / Fascinaţia focului sau Piromania

Piromania este una dintre tulburările de control al impulsurilor şi se caracterizează prin nevoia/impulsul de a porni focuri, de a da foc diferitelor obiecte. Acest impuls presupune pornirea incendiilor în mod deliberat şi cu scop pentru individ şi este acompaniat de o tensiune emoţională ridicată înainte de comiterea faptei, urmată de gratificare şi satisfacerea impulsului imediat după pornirea focului.

Dacă tot am amintit despre scopul incendiului, acesta nu este legat de vreun câştig financiar, din răzbunare sau furie. Focul este pornit în mod deliberat, excluzând motivele financiare, sociale, politice.

Încă din copilărie este normal pentru unii copii să fie fascinaţi de foc. Dar odată ce sunt învăţaţi faptul că focul este periculos, această fascinaţie este temperată şi controlată de motivele de siguranţă. Unii copii vor continua totuşi să se joace cu focul ocazional, acest lucru devenind îngrijorător pentru părinţi. O simplă joacă şi activitate ce presupune foc nu se încadrează în criteriile unei tulburări psihice.

Piromania presupune planificare şi un întreg ritual. Piromania se diagnostichează doar dacă individul a produs mai mult de un incendiu, excluzând motivele financiare sau de ştergere a urmelor unei crime.

Această tulburare apare mai frecvent la bărbaţi, mai ales cei cu deprinderi sociale slab dezvoltate şi probleme de învăţare. Piromanii au adesea abilităţi scăzute de învăţare, de socializare şi de adaptare la diverse situaţii din mediu. Descoperită din copilărie, această tulburare se îmbunătăţeşte, dar un adult netratat are puţine şanse de reabilitare.

Adolescenţii se folosesc de foc de multe ori pentru a atrage atenţia autorităţilor sau a părinţilor. O parte din aceştia au fost acuzaţi în trecut şi de alte acte de vandalism şi comportamente antisociale.

Fascinaţia, atracţia şi curiozitatea faţă de foc, faţă de alarmele de incendiu, se recunosc în trăsăturile piromaniei. Individului îi face plăcere să privească flăcările, simte anxietate înaintea pornirii incendiului, urmată de eliberare şi relaxare după. 

Unele dintre cauzele apariţiei acestei tulburări se datorează neglijenţei din partea părinţilor, observarea încă din copilărie a unor comportamente neadecvate în ceea ce priveşte focul, iar uneori ne aşteptăm să găsim în trecutul individului un abuz sau o traumă gravă.

Piromania este prevenită cel mai corect de părinţii care îşi alocă timp pentru a-şi educa şi învăţa copiii despre măsurile de siguranţă şi pericolele focului. Dacă această strategie eşuează, cea mai bună soluţie devine psihoterapia.