Vrei să vorbim despre asta? / Empatia

Multe persoane, şi probabil cu toţii cunoaştem câteva, declară că nu consumă carne deoarece se gândesc la suferinţa animalelor şi simt milă faţă de acestea. Similar este şi procesul prin care suntem empatici faţă de persoanele neajutorate şi nevoiaşe.

La o analiză mai atentă, persoanele de mai sus pot declara la un moment dat că nu suportă să vadă animalele într-o stare lipsită de apărare deoarece acest lucru le aminteşte de însăşi propria lor neputinţă.

Putem spune că empatizăm cu persoanele din jurul nostru în momentul în care le înţelegem emoţiile şi chiar ajungem să le trăim. Dar dacă nu ai simţit durere/suferinţă până acum, cel mai probabil nu vei putea să empatizezi cu cineva care suferă.

Există momente când vedem o persoană neajutorată, iar aceasta ne aminteşte de cineva apropiat nouă pe care nu putem să îl/o ajutăm. Acest lucru generează în noi sentimente de tristeţe, chiar de vinovăţie şi de neputinţă.

Dacă nu am trecut printr-o anumită situaţie, de exemplu pierderea unui copil, nu vom putea empatiza complet cu o persoană care trece prin această experienţă.

Menţionez faptul că empatia se manifestă chiar dacă nu avem experienţe similare cu ceilalţi, diferenţa fiind faptul că nu vom înţelege persoana în totalitate. Dar empatia se leagă şi de emoţiile şi trăirile noastre interioare. Doi oameni pot să treacă prin situaţii diferite, dar să trăiască acelaşi tip de emoţii. Văzând pe cineva într-o situaţie mai puţin bună, ne poate aminti de o emoţie simţită de noi la un moment dat şi ajungem să empatizăm cu acea persoană.

Chiar dacă la prima vedere nu observăm nimic familiar la o persoană, subconştientul nostru s-ar putea să depisteze unele elemente şi să facă o conexiune cu un eveniment sau o altă persoană din trecut. De exemplu, bătrânica văzută cerşind pe stradă ar putea să îţi reamintească de mama sau de bunica ta şi tocmai de aceea să îţi pară rău pentru ea.

Partea bună este că empatia reprezintă dovada că suntem susceptibili emoţional, adică avem abilitatea de simţi sentimentele celor din jur. S-ar putea ca aceasta să fie explicaţia pentru care ne simţim trişti fără să avem un motiv anume. Dacă avem această abilitate, este bine să începem să învăţăm să identificăm şi să diferenţiem între trăirile din jur şi propriile emoţii autentice. Un exemplu este cel al copiilor mici care sunt foarte susceptibili la stările părinţilor. Dacă aceştia sunt trişti, stresaţi sau furioşi, aceste emoţii trec direct la copii, iar atmosfera din casă se schimbă.

Ştiind cum şi ce simt ceilalţi, poate să fie în avantajul nostru. Astfel vom şti ce atitudine să abordăm faţă de ei.