• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Duminică , 17 Noiembrie 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Marţi , 19 Martie , 2013

Vrei să vorbim despre asta? / Deznodământ

Nu există reacţii corecte sau greşite la aflarea diagnosticului de boală terminală. Fiecare persoană reacţionează în felul propriu. Pentru majoritatea dintre noi, această veste este şocantă. Chiar dacă ştiam pe undeva că s-ar putea întâmpla, totuşi confirmarea din partea doctorului poate fi devastatoare.

Unii devin tăcuţi, nu le vine să creadă ce aud şi nu ştiu ce să zică sau ce să facă. Alţii încep să plângă incontrolabil, simţind că nu se vor mai putea opri. O parte vor deveni furioşi şi trişti. Dimpotrivă, alţii încep să se simtă amorţiţi şi copleşiţi de un vid emoţional. Toate acestea sunt reacţii normale. Pe lângă acestea, vor apărea şi întrebări de genul ”de ce eu?”, ”merit eu aşa soartă?”, ”de ce nu poţi găsi un tratament să mă vindeci?”.
Este normal să te simţi disperat, supărat, furios sau să nu crezi că într-adevăr ţi se întâmplă asta. Ai putea să îţi acorzi răgazul necesar pentru a procesa informaţiile. Ar ajuta să ai o persoană de încredere lângă tine care ar putea oferi un sprijin, fie el cât de mic. Va înţelege şi va dori să te ajute în orice. Evident, va fi supărată şi nu va ştii ce să facă sau ce să spună. Chiar dacă la început tot ce puteţi face e să fiţi supăraţi împreună, tot înseamnă foarte mult pentru amândoi!
Dacă nu simţi nevoia să vorbeşti, nu trebuie să o faci. Spune-le persoanelor din jurul tău acest lucru. Oricât de greu ţi-ar fi, încearcă să nu ignori şi să nu anulezi complet emoţiile şi sentimentele pe care le ai. Este mai bine dacă ai reuşi să îţi laşi emoţiile să iasă la suprafaţă, chiar dacă este greu de făcut faţă.
Emoţiile tale pot fi de toate felurile şi trec prin diferite intensităţi. Se pot schimba foarte repede între ele, sărind de la o stare la alta. Uneori te vei simţi amorţit ca şi cum totul se întâmplă altcuiva. Fiecare este diferit şi face faţă în modul propriu. Unele persoane se pot simţi foarte calme şi detaşate.
Uneori probabil vei simţi şoc, panică, furie şi tristeţe. Tristeţea poate deveni copleşitoare. Până la urmă rezultatul este că nu mai poţi să îţi planifici viitorul, iar acest aspect este greu de internalizat. Înseamnă că laşi în urmă copii, un partener de viaţă, părinţi şi alte persoane importante pentru tine. Te poţi întreba cum vor reacţiona ei şi cum vor face faţă, dar nu vrei să îi vezi supăraţi.
Ne este frică de moarte şi ne întrebăm cum va fi. Poate liniştitor, poate dureros. Întrebări perfect normale şi îngrijorări la fel. Uneori este greu să ne uităm în jur şi să observăm faptul că viaţa celorlalţi decurge firesc, neafectată. Apare un sentiment ciudat privind lucrurile acestea. La un moment dat poate să apară oboseala emoţională însoţită de dezamăgire profundă şi de credinţa că nu mai are sens să mai facem ceva.
 

Cele mai multe persoane se vor regăsi total sau parţial în reacţiile descrise mai sus. Acestea se schimbă în timp. Mulţi declară că intensitatea şi distresul slăbesc cu trecerea timpului. Dar asta nu înseamnă că va dispărea şi îngrijorarea sau supărarea. Emoţiile devin mai suportabile şi putem privi situaţia cu mai mult calm, reuşind să ne planificăm şi să ne organizăm lucrurile aşa cum ne dorim.

Comentariile celorlalți

Fii primul care adauga un comentariu in aceasta sectiune.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.