Vrei să vorbim despre asta? / De ce înşelăm?

Prima dată când ne îndrăgostim, anumite chimicale sunt produse şi răspândite în corpul nostru şi ne dau senzaţia de plăcere, bucurie, entuziasm. Mai târziu, aceste chimicale dispar, iar sentimentele de iubire sunt întreţinute de şi prin intimitate.

Când o persoană se simte atrasă de altă persoană decât partenerul său de viaţă este bine să înţeleagă faptul că această atracţie este cauzată de hormonii secretaţi în corp.

Pasul până la înşelat depinde şi de motivaţia psihologică, adică ce fel de vulnerabilităţi îl determină pe individ să comită adulter.

Adicţia faţă de iubire este unul dintre cele mai decisive motive. Cei mai mulţi oameni sunt dependenţi de relaţii, se îndrăgostesc deoarece nu tolerează singurătatea. Drept consecinţă, aleargă spre orice oportunitate li se arată. Mai târziu, în relaţie, aceşti indivizi descoperă că au ales partenerul greşit şi se reorientează spre alte persoane. Deci, înşeală.Nevoile negratificate din relaţie sunt alte motive de “reorientare amoroasă”. Pentru ca un individ să fie fidel partenerului, acesta trebuie să aleagă persoana cât mai compatibilă lui. Un partener perfect ar fi acela care ne ajută să ne îndeplinim dorinţele noastre bazale şi să ne acopere lipsurile psihologice cu care ne-am ales în urma diferitelor experienţe de viaţă. Dacă individul alege un partener care nu îi satisface nevoile emoţionale, acestea îl vor face nefericit, iar compensarea poate apărea sub forma unui terţe persoane.

Un alt motiv care devine predispozant pentru adulter este un nivel de autocunoaştere scăzut. Dacă o persoană nu înţelege despre sine care îi sunt punctele slabe şi care îi sunt nevoile, atunci cel mai probabil va alege un partener mai puţin potrivit şi cresc şansele să îl înşele, deoarece este nefericit. De exemplu, un soţ care are nevoie mereu să fie în control, va fi total nefericit cu o soţie cu aceeaşi nevoie de control.

Lipsa încrederii în sine şi o slabă imagine despre sine pot constitui motive pentru a înşela. Această lipsă de încredere în sine cere o permanentă nevoie de aprobare şi validare din partea terţilor pentru a contrabalansa dubiile interioare despre propria persoană. Se poate întâmpla ca această persoană să se căsătorească cu un partener nepotrivit doar pentru că este convinsă că doar atât merită sau că doar atât poate să atragă, iar mai târziu validarea să vină din partea unui individ pe care aceasta îl place.

Indivizii care nu înţeleg că pasiunea scade în intensitate de-a lungul timpului se condamnă la o continuă “vânătoare” pentru a atinge pasiunea încă o dată. Lipsa informaţiei despre cristalizarea iubirii poate supune persoana la un adulter continuu, urmărind chimicale temporare.