Vrei să vorbim despre asta? / Controlul pierderii controlului

Una dintre cele mai des întâlnite frici este pierderea controlului care se poate caracteriza după modelul: dacă nu reuşesc să controlez consecinţele acţiunilor viitoare ceva rău se va întâmpla. Persoanele care sunt cuprinse de această anxietate trăiesc într-o continuă stare de stres.

Sursa problemei este de fapt urmărirea constantă a certitudinii din partea vieţii care, după cum ştim la nivel raţional, este incertă. Anxietatea este generată de însăşi căutarea şi aşteptarea nerealiste a certitudinii. Credem că trebuie cu necesitate să prezicem cu acurateţe viitorul, iar probabilitatea şi nesiguranţa nu sunt suficiente ori acceptate.

Persoanele cu teamă de pierdere a controlului sunt de regulă perfecţioniste. Ele cer constant certitudine de la viaţă, de la viitor şi de la persoanele din jurul lor, iar când, evident, nu le primesc, încep să se îngrijoreze şi să fie chinuite de gânduri greu de risipit.

Prin urmare, soluţia controlării fricii asociate lipsei/pierderii de control este diminuarea aşteptărilor noastre nerealiste şi a perfecţionismului asupra realităţii. Acceptarea incertitudinii asupra viitorului într-adevăr poate părea imposibil de realizat, dar consecinţele acestei strategii scad simptomele anxietăţii. Dacă nu trebuie obligatoriu să controlăm ce va urma, dacă nu ne aşteptăm să prezicem cu siguranţă ceea ce este prin excelenţă imprevizibil şi incert, dacă nu ne obligăm să rezolvăm contradicţii şi nedreptăţi, atunci vom fi liberi să ne relaxăm.

Bătălia se dă între două mari forţe: nevoia de siguranţă, pe de-o parte, şi realitatea incertă, pe de altă parte. Cu consecinţe ce presupun pierderi enorme de energie, acest joc este continuu până când acceptăm faptul că nu putem schimba ceea ce nu poate fi schimbat, dar putem reduce aşteptările noastre.

Realitatea în sine nu îşi va schimba natura ei incertă oricât ne stresăm şi oricât încercăm să plănuim viitorul.

Starea de renunţare la nevoia de control este de fapt confruntarea cu propria noastră teamă/angoasă.

Acceptarea este de fapt responsabilizare, nu asupra viitorului, ci asupra alegerilor pe care le facem în legătură cu viitorul. Avem puterea şi libertatea să nu ne fie teamă de viitor, să nu mai trăim cu frica de necunoscut, să acceptăm ce nu putem schimba sau anticipa.