Vrei să vorbim despre asta? / Cleptomania

Cleptomania este una dintre tulburările asociate pierderii controlului impulsurilor, alături de piromanie, jocul patologic de noroc, tricotilomanie şi orice alte comportamente caracterizate prin impulsivitate şi urmate de consecinţe autodistructive.

Cleptomania se manifestă prin furtul obiectelor fără valoare materială sau lipsite de utilitate pentru individ din magazine, din casa cunoştinţelor sau de la străini. La fel ca şi alte tulburări de control al impulsurilor, cleptomania izvorăşte dintr-o anxietate care generează la rândul ei o nevoie nestăpânită de a face un comportament gratifiant în acel moment, dar ulterior apare vina.

Diferenţa dintre hoţi şi cleptomani este aceea că furtul presupune planificare, calculare atentă a detaliilor, premeditare, vina nu apare, iar actul în sine este motivat de câştigul material.

Suferinzii de cleptomanie simt anxietate şi tensiune chiar înainte de a comite furtul. Nivelul anxietăţii scade în timpul actului, iar uneori individul chiar nu este conştient de ceea ce face până imediat după substragerea obiectului. Furtul nu are ca scop răzbunarea sau exprimarea unei furii şi nu este provocat sub influenţa unei tulburări antisociale. De cele mai multe ori, indivizii îşi permit să achiziţioneze acele obiecte şi odată furate, obiectele sunt oferite în dar altor persoane. Pe ei nu i-a motivat niciodată nevoia de obiect, ci nevoia de comportament, de compulsie. Tocmai de aceea, mulţi psihiatri cred că această tulburare este un simptom al spectrului obsesiv-compulsiv, deoarece mulţi pacienţi resimt impulsul de a fura asemenea unui gând intruziv şi pe care nu îl pot controla. Unele cercetări în domeniu aşează cleptomania în relaţii apropiate cu depresia.

Această tulburare poate apărea încă din copilărie sau adolescenţă, dar se diagnostichează la vârsta adultă. Cauza tulburării de control a impulsului nu este sigură, dar studiile arată un dezechilibru în chimia creierului, în special a serotoninei. Factori asemănători decesului unei persoane dragi, un divorţ sau orice altă traumă psihologică, pot precipita apariţia tulburării.