Vrei să vorbim despre asta? / Ce sunt, de fapt, visele?

Am vorbit în alte ediţii despre vise şi despre interpretarea lor, dar nu am insistat asupra procesului de visare, cum şi de ce are loc.

Literatura de specialitate este împânzită de numeroase teorii, mai mult sau mai puţin validate, despre acest eveniment din timpul somnului şi, anume, visul. Unele dintre acestea par să aibă mai mult sens şi probabil sunt şi cele reale.

În fiecare zi suntem ţintiţi de stimuli noi, învăţăm lucruri noi, asimilăm informaţii noi, cunoaştem persoane noi şi experimentăm trăiri şi evenimente diferite. În timpul nopţii, creierul nostru are nevoie să proceseze aceste noi date acumulate, să le stocheze şi să le codifice în memoria noastră de lungă durată pentru a le putea accesa şi reaminti cu cât mai mare uşurinţă. De aceea, cel mai mare procentaj al viselor sunt de fapt nişte reflecţii asupra evenimentelor deja întâmplate în cursul zilei sau în trecutul apropiat.

În cadrul unui experiment, un grup de cercetători au reuşit să înlăture capacitatea de a visa a cobailor din laborator. Ca şi consecinţe, s-a putut observa că aceştia şi-au pierdut treptat deprinderile de supravieţuire, devenind uşor de capturat. Acest lucru ne spune că unul dintre rolurile viselor este poate chiar exersarea instinctului nostru de supravieţuire şi a reacţiilor asociate (de fugă, de luptă, de blocare).

Uneori, dacă ne îngrijorează un aspect din viaţa noastră, tindem să avem coşmaruri în acea noapte. Sau dimpotrivă, ne putem visa fericiţi şi mulţumiţi, găsind o soluţie la problemele din timpul conştienţei sau visând că ni s-a îndeplinit o dorinţă. Cu alte cuvinte, visele pot fi reflecţii ale dorinţelor şi nevoilor noastre, precum şi a emoţiilor negate şi ignorate.

Chiar atunci când dormim, o parte din mintea noastră rămâne funcţională cu scopul de a găsi nişte soluţii şi de a rezolva problemele de peste zi. Mulţi dintre noi au găsit inspiraţie într-un vis din timpul unui somn odihnitor.

Ca şi concluzie, visele din timpul somnului sunt proiectări din viaţa noastră cotidiană din trecut şi mai ales din trecutul apropiat. Unele persoane le confundă cu viziuni asupra viitorului sau cu premoniţii. Nu s-a dovedit ştiinţific faptul că acestea sunt reale, deci viitorul nu trebuie să ne sperie. De obicei, visele se interpretează greşit în loc să fie recunoscute a fi modul în care creierul nostru prelucrează, codifică şi stochează informaţiile noi.