• Facebook
  • Rss Feed
2°C la Baia Mare
Astăzi este Vineri , 16 August 2024

Curs valutar

Euro Euro
4.5680 RON
Dolar american Dolar american
4.0093 RON
Lira sterlină Lira sterlină
5.1744 RON
Forint unguresc Forint unguresc
1.4823 RON

Newsletter

Ultimele comentarii

Luni , 4 Aprilie , 2011

Vrei sa vorbim despre asta? / Avort. Si totusi, nu se termina aici!

Informatia oferita publicului larg omite sa dezbata problema mai departe decat procedeul propriu-zis. De prea putine ori se trece dincolo de aspectele etice, morale, religioase si medicale. Implicatiile psihologice sunt amintite mai ales in asociere cu avortul spontan, dar ele exista indiferent de natura intreruperii de sarcina. Decizie asumata sau nu, avortul are efecte psihologice de lunga durata asupra femeilor, chiar daca cele fizice se vindeca. Intre 30% - 60% din cazuri, decizia de a face un avort este sustinuta de presiuni dinspre partener, parinti, prieteni, uneori si medici. In aceste situatii, efectele psihologice pot fi coplesitoare. Un avort poate deveni o trauma pe termen lung (Sindromul post-avort). Studiile arata ca apar sentimente de rusine, vina sau furie indiferent daca avortul a fost spontan sau voluntar. Multe femei nu fac fata vinovatiei si incearca sa se sinucida, altele evita sa isi aminteasca de acea experienta. In unele cazuri, ele simt ca trebuie sa fie pedepsite pentru ca au facut acel avort, astfel tolereaza relatii abuzive, consuma alcool, dezvolta tulburari alimentare sau se agreseaza fizic pe sine. Aparent duc o viata normala, dar unele femei petrec in singuratate ore in sir plangand, sentimentul de abandon fiind coplesitor. Exista cazuri in care femeia isi doreste un copil care sa umple golul resimtit dupa prima experienta, ramane insarcinata, dar isi da seama ca motivatiile care au existat la prima intrerupere de sarcina persista si recurge la un alt avort. In alte cazuri, femeile care au avortat simt ca nu sunt demne sa devina mame in viitor; altele devin hiperprotective cu copiii lor, ceea ce are un efect negativ asupra intregului sistem familial. In fata luarii unei decizii de a intrerupe o sarcina, este recomandat apelarea la un specialist care poate oferi toate informatiile necesare, evitarea izolarii fata de cei din jur, iar in acelasi timp evitarea presiunilor care pot veni din mai multe parti. Pe toata durata procesului este bine sa se consulte un psiholog care poate oferi sprijin de specialitate pe termen lung. psih. Liana S. KADLEC liana.kadlec@gmail.com

Comentariile celorlalți

Ana pe 25.03.2012 la 10:46
Hmm, imi dau si eu cu parerea asrpua acestui subiect foarte delicat.In primul rand hai sa tinem minte unele lucruri1. Mifepristona pastila care induce avortul in primele 2 luni de sarcina este un tratament care in ciuda tuturor eforturilor unor oponenti de a convinge de contrariu are efecte secundare minore, aproximativ mai mici decat ale paracetamolului sa spunem.2. Avortul chirurgical este, dupa ultima analiza publicata acum cateva luni, aproximativ de 11 ori mai sigura din punct de vedere medical decat nasterea in sine3. Boli precum sindromul post-avort au fost pure inventii ale unor persoane cu interese. Comunitatea stiintifica respinge total existenta unor astefel de sindromuri. De asemenea, niciun studiu pana in prezent nu a putut argumenta intr-un mod convingator din punct de vedere stiintific ca procedura de avort te predispune la probleme psihologice. Afirmatii de genul Avortul – rana de moarte a iubirii. Nici nu stiu cum as putea exprima in cuvinte rana de natura psihologica care atarna asrpua unei femei odata ce a facut avort! O rana care nu se va mai vindeca niciodata! raman pure speculatii in cel mai bun caz, si demagogie pura in cel mai rau caz.4. Cel putin 50-60% dintre sarcinile identificate nu sunt duse la termen (evident statistica asta nu include si avorturile intentionate). Procentul de avorturi spontane e probabil mult mai mare, pentru ca sarcinile pierdute in primele cateva saptamani nu sunt remarcate. Apoi se pune o problema filosofica, foarte complicata. E avortul moral? Well, s-au scris multe articole pe tema asta. Eu unul nu am reusit niciodata sa inteleg raspunsuri absolutiste de genul DA! sau NU! Dezvoltarea embrionara umana ca cea a oricarui mamifer este un proces gradual care incepe cu o singura celula si se termina cu nasterea. Evident o singura celula nu e un om. Asta e pur si simplu stupid. Evident, cu o zi inainte de nastere esti om si ai dreptul la viata. Asadar, unde devii om? Parerea mea e ca prin natura graduala a dezvoltarii embrionare orice raspuns la intrebarea asta este pur arbitrar. Dupa 3 luni nu e cu nimic mai corect decat Dupa 5 luni . Pentru ca oamenii viitori nu au drepturi numai oamenii curenti au drepturi incercarea de a interzice -din punct de vedere moral avortul din punctul asta de vedere mi se pare foarte prost directionata. Eu as merge pe alta linie de argumentare. E o credinta populara la care eu subscriu ca nicio fiinta vie nu ar trebui sa sufere decat daca lucrul asta e necesar. De aceea in multe tari este ilegal sa sacrifici un animal pentru consum inainte sa il anesteziezi. Daca ar fi sa ne luam dupa aceasta credinta, care eu cred ca are mult mai multa logica, avortul ar trebui sa fie imoral atunci cand stim sigur ca fatul este constient si poate sa sufere. Cand e asta? E o intrebare de neurobiologie care nu are inca un raspuns (dar va avea in mod sigur in viitor). Dar uite un raspuns care e sigur adevarat. Fatul nu poate sa sufere cand nu are inca un creier suficient de dezvoltat. Desigur exista o perioada cand fatul are sistem nervos central, dar nu poate inca sa sufere, deci argumentul asta scurteaza un pic perioada in care e moral sa ai un avort. Dar eu cred ca e un inceput bun pentru a construi un argument. N-as vrea sa se inteleaga ca eu sunt Pro-avort . Cred ca trebuie sa fii cu adevarat sarit de pe fix ca sa te declari Pro-avort . Avortul este o decizie complicata, si fiecare ar trebui sa ia aceasta decizie dupa ce se gandeste bine. Insa eu cred ca ciferele astea citate de tine Tianu nu fac bine ideii. Pentru ca ciferele mai ales cum au fost citate de tine si de domnul Beleca mai sus sugereaza ca cumva avortul este gresit prin sine, ca nu poate fi niciun caz cand un avort poate fi moral. Si eu zic ca analizei de mai sus ar trebui sa i se puna o dimensiune in plus si anume Ce viata va avea potentialul copil? In Romania in prezent egalitatea de oportunitate lipseste cu desavarsire. Sa cresti intr-o casa de copii are efecte devastatoare pentru dezolvatarea copilului, pentru abilitatile lui psihologice si intelectuale asta se stie sigur, din analize stiintifice. Faptul ca odata cu criza numarul avorturilor ar creste nu ar fi neaparat un lucru rau (daca deciziile sunt privite cu importanta cu care trebuie privite si se iau intr-un mod moral). Dar cred ca cifrele astea foarte mari au totusi un rol pozitiv. Ne spun ceva extraordinar. 150,000 de femei din Romania raman gravide fara sa vrea in fiecare an. De ce? Nu stiu cum sa foloseasca mijloacele contraceptive? Nu isi permit sa foloseasca mijloace contraceptive? Astea sunt intr-adevar unele probleme absolut urgente care ar trebui adresate. Insa pentru asta autoritatile (nu numai din Romania) trebuie sa inteleaga ca mijloacele contraceptive sunt un tip de medicina preventiva, foarte similare din punct de vedere epidemiologic cu vaccinarile. O ultima problema cea pe marginea careia eu de obicei meditez cel mai mult este cea cu privire la religie. Evident, fiecare persoana ar trebui sa isi ia in considerare si credinta atunci cand ia aceasta decizie. Dar asta genereaza alte probleme, de genul autoritatii morale a unei reprezentante religioase. Eu resping cu taria ideea ca biserica are vreun soi de autoritate morala. Pentru ca nu vad de unde poate sa vina autoritatea asta morala. In plus sfaturile cumulate ale bisericii (cel putin ale celei crestine) de a evita avorturile de orice fel (catalogate ca un fel de crima, cu exceptia cazurilor rare cand intra sub incidenta doctrinei dublului efect) cumulata cu ideea (cam bizara, si fara niciun fundament dupa parerea mea) ca mijloacele contraceptive sunt cumva imorale in sine ar duce la o situatie dubioasa in care lumea are cate 10 copii, care cred ca e imorala in sine pentru ca in acel moment tu ca parinte micsorezi oportunitatea copiilor tai in mod intentionat (daca nu cumva familia ta e foarte bogata). Apoi intervine problema faptului ca biserica are un mod foarte unfair de a transa probleme de moralitate. Avort = crima deci daca faci avort ajungi in iad automat . E cam greu sa pui asta in acord cu ideea ca avortul este un drept nu? Daca esti crestin si crezi ca iadul e (prin definitie) cel mai rau loc in care poti ajunge, se pare ca avortul inceteaza sa mai fie un drept si devine ceva absolut interzis. O ultima precizare pe marginea subiectului religie: se pune des problema asa: Eu consider ca biserica are dreptate cu privire la avorturi, dar nu cu privire la mijloace contraceptive . Asta e un mare eroare logica. Este echivalenta cu Eu iau in serios principiul biblic de a ajuta aproapele. Cel care spune ca femeia nu este egala barbatului nu e in serios, e doar o figura de stil . Ceea ce spune asta e ca tie de fapt nu iti pasa deloc de ce spune religia tu iti formezi independent o parere si apoi selectezi dintre sfaturile bisericii doar pe cele care iti convin. Ok, ma opresc aici ca deja devin ridicol, si am de invatat la fizica.

Comentează acest articol

Adaugă un comentariu la acest articol.