Vrei să vorbim despre asta? / A vorbi singur

Am participat recent la o discuţie pe tema “a vorbi singur e semn de nebunie”. Nu voi intra în culisele dezbaterii, dar cert este faptul că majoritatea persoanelor cred că a vorbi cu sine înseamnă că suferi de o boală psihică.

Înainte să ne autodiagnosticăm cu tulburări psihice, ar fi bine să ne aducem aminte de faptul că fiecare dintre noi are o voce interioară, o conştiinţă. Partea conştientă a minţii noastre o putem observa, de exemplu, în clipa în care decidem să mişcăm voluntar şi intenţionat mâna.

Partea subconştientă a minţii noastre este responsabilă de procesările inconştiente, cum ar fi controlul emoţiilor sau gestionarea credinţelor noastre despre noi, ceilalţi şi despre lume. Aceste credinţe ne afectează comportamentul, percepţia asupra lumii şi stima de sine. Dacă totuşi ne dorim să schimbăm lumea noastră, ar fi indicat să începem prin a schimba unele din credinţele noastre despre ea. Credinţele se formează în urma interacţiunii dintre cele două părţi ale minţii noastre. În clipa în care mintea noastră conştientă analizează şi acceptă o idee care se repetă, aceasta va deveni o credinţă stocată în subconştient.

În clipa în care începem să discutăm cu noi înşine, de fapt începem să punem la îndoială datele deja existente pe care le avem despre ce ne înconjoară. Vorbitul cu sine poate determina dacă o idee ajunge sau nu o credinţă din subconştient.

Să presupunem faptul că am fost refuzaţi de o persoană pe care o simpatizăm. Imediat suntem tentaţi să credem despre noi că nu suntem destul de buni sau neatractivi. Pasul următor va fi să începem să vorbim cu noi pentru a ne convinge de faptul că acel refuz nu este cel mai rău lucru care ni se poate întâmpla, nu ne defineşte ca şi persoană şi că există alte motive în spatele acestui refuz.

Cu alte cuvinte, vorbitul cu sine ne pot salva stima de sine, prin împiedicarea unei credinţe dezadaptative să se instaleze în mod automat în subconştientul nostru. Deci ne-am apărat ego-ul, sinele, valoarea fiinţei noastre.

Am putea să ne considerăm a doua voce ca şi un bun prieten care nu crede nimic fără să aducem dovezi pertinente. Vorbitul cu sine ne poate face mai stabili din punct de vedere psihologic.

Unii indivizi devin şi mai confuzi după unele discuţii avute cu sinele. Acest lucru se întâmplă datorită lipsei de informaţii. Pentru ca discuţia pe cont propriu să fie eficientă, ar trebui să ne documentăm cât de mult posibil supra subiectului care ne interesează. Cu cât cunoaştem mai multe, cu atât putem să aducem mai uşor argumente solide şi să ne convingem subconştientul să ne creadă.