Vrajeala diplomatica

La finele lunii trecute, ambasadorul Ucrainei in Romania, Teofil Bauer, s-a aflat in prima sa vizita in Maramures. Desi oficialul trebuia sa soseasca la Sighet la ora 13, el a ajuns abia la pe la ora 16. Motivul? Din Baia Mare a fost dus si in comuna Repedea, prin onor aranjamentul autoritatilor judetene, loc unde a luat si masa, asa ca tot programul s-a dat peste cap, in dulcele stil romanesc. Teofil Bauer (ambasadorul Ucrainei in Romania) a ajuns in Sighetu Maramatiei la doua ore dupa ce elevii liceului ucrainean ”Taras Sevcenko” terminasera cursurile. In prealabil, ambasadorul il „pierduse” pe drum, la Repedea, pe Viktor Baloga (guvernatorul Zakarpatiei). Insa copiii l-au asteptat rabdatori, aliniati in banci. Dupa ce oficialul ucrainean a vizitat liceul, a raspuns intrebarilor reprezentantilor presei. Primele intrebari s-au referit, normal, la punctele de frontiera romano-ucrainene, regimul vizelor si deschiderea de noi consulate. Raspunsurile ambasadorului au comunicat... nimic (podul istoric, ”se va deschide pana la sfarsitul acestui an”; despre regimul vizelor: ”de fapt, romanii au reimpus vizele pentru noi”; iar legat de consulat, ”se va rezolva, dar dureaza mult timp”). Arhiva si dispretul ambasadorului Apoi, pe „tapetul dialogului” s-a pus discutia arhivelor unor sate romanesti, aflate azi la Ujgorod si Beregovo. Detinem probe zdrobitoare ca la Beregovo se afla Arhiva celor cinci targuri de coroana (Sighet, Hust, Visc, Teceu si Campulung la Tisa), continand peste 2.500 de unitati arhivistice emise intre anii 1326 si 1910, la care se adauga valoroase fonduri ale manastirii Peri si ale familiei Perenyi, ce contin diplome medievale maramuresene, plus mii de acte de proprietate ale satelor romanesti. Dupa 1919, anul ruperii Maramuresului (parte ajungand romanesc, iar restul initial cehoslovac, apoi sovietic iar azi ucrainean), multe composesorate romanesti s-au trezit cu arhivele si cartile funciare blocate in orasele ucrainene amintite. Dupa 1990, romanii au inceput sa faca pelerinaje la vecini, pentru a-si obtine documentele funciare necesare. Ambasadorul s-a declarat dispretuitor fata de dovezile presei: ”ce probe aveti, in afara de presa?”. Ca si cum presa ar sustine, in mod obisnuit, ineptii... Am insistat, aducand ca argument situatia celor din composesoratul Teceu de la Remeti, dar Teofil Bauer a ramas impasibil, ca si cum as fi vorbit singur. E clar, fratilor, de la ucraineni nu pupam noi arhive! Dezinformat In final, Excelenta sa, usor enervat de problema arhivei, a spus ca ucrainenii din Romania sunt net dezavantajati fata de comunitatea romaneasca de ”dincolo”, fapt pe care-l stie foarte bine, deoarece a lucrat multi ani la Cernauti. Astfel, in Ucraina ar fi 93 de scoli romanesti, iar la noi doar liceul ”Taras Sevcenko”, a declarat el, nestiind poate ca numai in Maramuresul istoric exista inca vreo 20 de scoli ucrainene, fara a le pune la socoteala pe cele din judetul Suceava. Iar comunitatile minoritare din cele doua tari sunt net diferite ca dimensiuni (la vecini traiesc vreo 400.000 de romani, in timp ce la noi exista sub 100.000 de ucraineni). La final, Teofil Bauer a conchis ca, in general, romanii spun cu usurinta ”da”, dar cand este vorba de implinit promisiunea, dureaza ceva timp, nu gluma. Ceea ce este adevarat! Totusi, pacat de arhivele de la Beregovo, pe care vom pune mana atunci cand se va restitui Tezaurul de la Moscova... Teofil IVANCIUC