Omul care a desenat oraşul!

Pentru un oraş, arhitectul este cel care trasează coordonatele pe care localitatea se dezvoltă în următorii ani, zeci de ani sau chiar sute de ani. Arhitecţii sunt acei meseriaşi care au viziune, au har, au puterea de a vedea acolo unde noi, cei care locuim în oraş, nu vedem nimic. Baia Mare a avut şansa de a avea în momente importante, arhitecţi pricepuţi. În perioada în care oraşul de pe Săsar a crescut, ca „cel din poveste”, arhitectul şef al Băii Mari a fost Viorel Neaga.
Modest, acesta nu doreşte să vorbească prea mult despre persoana sa.
El vorbeşte cu vocea caldă despre echipă. Constructorii, cei din toate compartimentele ce ţin de construcţii, în general. Cu ei, Viorel Neaga a ridicat cea mai mare parte din actualul oraş „nou”.

Viorel Neaga a terminat studiile în Bucureşti şi a fost repartizat în nordul ţării. Era o perioadă tulbure pentru România. Se trecea de la un sistem la altul, se schimbau cei care aveau puterea politică. O perioadă destul de complicată pentru investiţii de acest gen. Baia Mare era un orăşel, cu o istorie în spate, dar fără o perspectivă clară. Din acest punct de vedere, la acea vreme, începutul anilor '60, Satu Mare era mult mai dezvoltat, mai civilizat, mai frumos şi tot ce poate fi mai bun pentru un oraş. Chiar şi cotidianul era diferit de ce se găsea în Baia Mare, oraş muncitoresc, la un nou început.
Viorel Neaga îşi aminteşte cu nostalgie de acei ani de început.
„Oamenii din Satu Mare erau altfel. După-masă ieşeau în oraş, erau îmbrăcaţi după moda vest-europeană. Se plimbau pe Corso, erau respectuoşi, civilizaţi. Cu siguranţă că influenţele dinspre vest sunt la baza acestui comportament. Eu am venit din Bucureşti şi am lucrat la Institutul Judeţean de proiectare. Iar din 1970 am venit la Primăria Baia Mare pe postul de arhitect-şef. Până în 1982 am fost în această funcţie. Nu doresc să apar ca cine ştie ce mare specialist. Importantă a fost echipa. Şi înainte de asta, şi după, am fost şi sunt un om al planşei. Arhitectul este cel care are ideea, o pune pe planşă, dar echipa este cea care construieşte”, ne-a spus Viorel Neaga cu modestie.
Înainte de a veni la Primărie, a câştigat premiul Uniunii Arhitecţilor din România pentru proiectul Cinematograful "Dacia".

Fostul arhitect-şef al Băii Mari îşi aminteşte de acea perioadă în care s-a construit foarte mult. „Exista o disciplină în ceea ce se făcea şi cum se făcea. De exemplu, la multe case care erau la aliniamentul trotuarului, le impuneam opritorul de zăpadă. Îi obligam! Burlane, jgheaburi, opritori şi tot ce era necesar pentru a opri zăpada. Lucru care acuma a cam dispărut, în special la casele vechi. Nu se mai îngrijeşte nimeni! Este un amănunt, dar important pentru protecţia omului.
Noi am avut o şansă de a avea nişte conducători buni la judeţ. Iosif Uglar a fost cel care a atras multe din finanţările pentru obiective importante din oraş. Este o adevărată poveste cu el şi Baia Mare nu ar fi fost aşa cum este acum, dacă acest om nu ar fi fost interesat de aceste aspecte. Nu vorbim de politică, de contextul politic, ci de ce s-a făcut pentru oameni.
O altă chestiune importantă ce a pornit atunci. Cartierul de case de pe Deal. A fost ceva extraordinar!. Am primit aprobare pentru construirea acestui cartier de case. Au fost o sută de loturi de câte 100 de metri pătraţi. Ele s-au vândut şi a început construirea caselor. Nu le spun vile, pentru că atunci nu era folosită această formulare. Ideea era ca acolo să locuiască şi intelectuali şi muncitori. Evident că lucrurile s-au decantat şi majoritatea celor care s-au mutat acolo au fost cei care au avut posibilităţi de a ridica o casă. Medici, avocaţi, ingineri, profesori, au fost cei mai mulţi. La momentul iniţial au fost 40 de case, apoi s-a ajuns la 100. De peste tot din ţară, eram întrebaţi cum am reuşit să lămurim guvernanţii să aprobe aşa ceva. Dar am respectat legea, distanţa dintre case şi tot ceea ce înseamnă arhitectură şi urbanism. Eram invidiaţi. Adevărul e că noi ne foloseam de o "şmecherie". Îi scoteam pe mineri în faţă, că este nevoie de locuri pentru ei şi aşa mai departe. Datorită zonei miniere am avut multe avantaje, din acest punct de vedere", a spus Viorel Neaga.
„Iosif Uglar era un tip, mic de statură, dar foarte energic. Iar atunci când era convins de un lucru nu se lăsa. Avea o deschidere spre Ceauşescu! Îmi aduc aminte că a fost: Sala Sporturilor, Bazinul acoperit, "Dacia", Palatul Administrativ, astea el le-a adus. Le-au preluat alţi prim-secretari, dar el le-a adus. Legat de Palatul Administrativ îmi aduc aminte de o chestie extraordinară. La momentul împărţirii regiunii în Maramureş şi Satu Mare a venit Maurer. Se anunţase că vine Ceauşescu, iar Uglar avea un spirit de mobilizare  extraordinar. De-abia se începuse lucrul la partea dinspre "Dacia". Era fundaţia şi erau stâlpi. A venit şi a dat dispoziţie la Trustul de Construcţie să fie umplută toată zona cu stâlpi. Pentru a îi spune tovarăşului, dacă ar fi venit, că a început lucrarea. De ce a făcut asta? Înainte de a veni la noi, s-a dus la Bistriţa. Acolo era cam acelaşi proiect pentru Palatul administrativ. Echipa din Bucureşti de proiectanţi a fost aceeaşi. La Bistriţa a văzut proiectul şi a spus că e prea mare şi l-a tăiat la jumătate. În Baia Mare nu s-a întâmplat aşa ceva şi avem această construcţie foarte frumoasă. Dacă atunci Satu Mare era peste noi, acum situaţia s-a inversat.
Despre „Dacia", ce pot să spun? Mare păcat că au lăsat acum, după 1989 să se deterioreze. Mare păcat! Se putea face un Teatru acolo cu modificări puţine. Am văzut recent că nu mai sunt acele scări pe care se urca. A fost distrus!”, a spus Viorel Neaga, cel care a contribuit la ridicarea Băii Mari, la nivelul actual.