Viole(n)ta si Politia

Aceasta poveste de amor nebun incepe aproape ca intr-un sat de pescari, dar continua ca intr-un oras mineresc, in care parca si politistul a capatat deprinderea sa-si altoiasca (urata treaba!) consoarta, dupa modelul minerului care face „suplimentare” la birt. Pe consoarta din povestea noastra o chema Violeta si avea harul vindecarii. In timpul liber, ea trata de toate cele, pe toti cei care parcau in fata casoiului de politist unde convietuia Violeta impreuna cu alesul inimii ei. Si trata pe bani cumsecade, nu de florile-cucului, sa ne-ntelegem. Iara banii erau cheltuiti cu abnegatie de „ambii doi” concubini. Pana aici, e bine. Insa a devenit rau cand el, rapus de plictis a-nceput s-o altoiasca. Cu un ciomag de prun, de mar, de ce i-a cazut la indemana. Iara ea a plecat in satul ei natal, unde practica aceeasi „meserie”. Cateodata, ea mai suspina de amor pentru politist. Care politist, am uitat sa va spun, a urcat serios, da’ serios de tot!, pe scara ierarhica. Cam viole(n)ta poveste, domnule politist...