Vinul FMH, de Halmeu, un vin admirabil din vii pe rocă vulcanică, unice în România

Am descoperit această coope­rativă la prezentarea de la Castelul Blomberg, unde un tânăr cu inițiativă, Adrian Botiș a cumpărat castelul din Gârdani pe care dorește să îl introducă în circui­tul turistic. Acolo, la prezentarea inițiativei a luat parte și Cooperativa Dealurile Halmeului cu o degustare de vinuri. Exclamațiile cunoscătorilor de vin, dar mai ales faptul peste 70% din vinul vândut a plecat spre Maramureș ne-a determinat să mergem la fața locului pentru a vedea cum arată o vie de 25 de hectare.

Am plecat spre Halmeu într-o dimi­neață călduroasă. Deși norii își făcuseră apariția, căldura sufocantă și-a făcut loc în habitaclu mașinii, deși geamurile au fost coborâte.
Se circulă foarte bine pe E58, un drum modernizat în urmă cu câțiva ani. De la Livada am luat-o spre Halmeu și nu am făcut foarte mult până în localitatea cunoscută mai ales pentru granița cu Ucraina.
Halmeul este un orășel în care clădirile interesante, cu un aer pitoresc, în care nimic nu arată că acolo ar fi o zonă în care viticultura este la mare preț. Până în oraș am văzut culturi, nenumărate culturi de căpșuni. Lumea era pe câmp, se lucra de zor, se pregătea recolta de toamnă de căpșuni. Undeva, mai în depărtare se văd dealurile care poartă viile, mai bine de 1000 de hectare și care produc unul dintre cele mai bune vinuri din județul vecin și nu numai. Sunt mulți producători cu suprafețe mai mici, dar este și Cooperativa la care mergem, un model de reușită într-o cooperativă, o structură mult hulită după experiența anilor de dinainte de Revoluție.
Ne-am întâlnit cu președintele Coo­perativei, Csaba Mike, pe o străduță ce merge spre dealurile unde au viile.
De acolo am mai mers vreo 15 minute și am început să urcăm pe niște dealuri. Un peisaj ce îți taie respirația, chiar și văzut din mersul mașinii. Am început să discutăm cu președintele Coopera­tivei și am aflat că afacerea în care sunt angrenați frații Mike și alți cetățeni din Halmeu a început în 2000. Atunci au cumpărat mai multe suprafețe de teren (sau le-au avut), au pus bazele Cooperativei, au accesat niște fonduri europene și au început plantarea de viță de vie. Doar soiuri de calitate și aduse din surse foarte bune. Au și o vie care a rămas din vechile vii ale Halmeului, cu o vârstă de aproape 50 de ani. Csaba Mike este în profesie, a fost inginer agronom în vechile structuri agricole, a lucrat și în administrație, un loc în care a deprins știința accesării fondurilor eu­ropene. Este consilier local, este preșe­dintele clubului de fotbal din localitate, președintele asociației vânătorilor din zonă, căsătorit, cu două fete, un tip energic ce se scoală dimineață și pleacă la muncă și revine seara acasă și la fami­lie. Este secondat de fratele lui, Ale­xandru, care și-a desăvârșit cunoștințele în domeniu în Canada, unde a lucrat mai mulți ani. Cei doi frați se ocupă de viile Coo­pe­rativei și de producția de vin aferentă.
Membrii Cooperativei au beneficii în funcție de suprafața adusă și de munca depusă. Nu sunt probleme și lucrurile merg foarte bine.
Prima producție de vin a fost obținută în 2014. Este depozitată în butoaie de lemn, lăsată în crama firmei să se învechească și din care încep vânzările la sfârșitul verii acestui an, după cum ne-a spus Csaba Mike.
Am ajuns în locul în care viile Coo­perativei se întind pe dealurile parcă așezate de un pictor pe un tablou. Totul este ordonat, aranjat, ținut sub obser­vație. Ici-colo angajații Cooperativei lucrează de zor. Alexandru Mike este cu ei și e cel care știe ce trebuie făcut în fiecare zi. Mergând printre rândurile frumos ordonate de viță, am aflat că aceste vii cresc pe un sol în care este rocă vulcanică, ceea ce este un mare avantaj pentru viticultori. Este singura vie ce se află pe rocă vulcanică, din România, după cum au aflat frații Mike. Acest lucru se vede în calitatea strugurilor și implicit a vinului obținut. Folosesc tratamente din categoria celor mai naturale, iar pământul este, probabil, din categoria bio. Frații Mike au început realizarea de studii pentru certificarea calității solului. Este un proces de mai lungă durată.
Csaba Mike ne-a arătat o plantație de Cabernet Sauvignon din 1972, peste un hectar de vie aflată în portofoliul Cooperativei Agricole Dealurile Halmeului. A fost a GOSTAT-ului din vremea respectivă, pe o suprafață mult mai mare. După retrocedările de după Revoluție, oamenii au distrus o vie ce producea struguri și vin de o bună calitate. Csaba Mike a lucrat în această vie până în 2000. A reușit să păstreze 1,6 hectare din această vie de aproape 50 de ani. Viticultorul din Halmeu a spus că o vie așa de „bătrână” poate fi bună, productivă, dacă este îngrijită.
„Când am plantat vie, am plantat cu pasiune, ceea ce se vede în teren și după cum arată via. Aici avem Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Riesling. Este un an destul de prost. Am dat acum al cincilea tratament în condițiile în care a fost an în care am avut doar trei. În plus, doar săptămâna trecută a căzut de trei ori grindină. Aceste tratamente sunt obligatorii din cauza foarte multor ploi”, a spus Csaba.
Via fraților Mike și a celorlalți membri ai Cooperativei se întinde până în apropierea fâșiei de pe granița cu Ucraina. Fâșia este în unele locuri la doar zece metri. Nu sunt probleme deosebite între cei doi vecini. Pe graniță sunt foarte multe sisteme de pază și control, gard, sistem video, fibră optică și de altă natură, sunt militari care patrulează în permanență, iar mici accidente sunt inevitabile. De exemplu, intră sau ies din țară mistreți, iepuri, dar și câini de vânătoare ce ajung în țara vecină și nu se mai întorc.
În plantația fraților Mike, cultura de Fetească Neagră este destul de puțină. Obțin, într-un an bun, 2000 de litri la hectar. Alexandru Mike, fratele lui Csaba și cel care „face vinul”, după cum spune fratele lui, a lucrat mai bine de șase ani în Canada, tot în viticultură. A revenit în țară pentru a accesa fonduri europene, pe baza cărora au dezvoltat via Cooperativei.
O realizare a Cooperativei condusă de Mike este faptul că au vin cu IG (indicație geografică). Strategul fir­mei, Csaba ne-a explicat cum se împart vinurile de calitate.

„În România, vinurile de ca­litate se împart în două categorii: IG și DOC (denumire cu origine controlată). Noi nu avem DOC, pentru că la origine controlată trebuie să ai și tradiție, mulți ani în care trebuie să dovedești că ai vândut în magazin, sunt mai multe condiții. În Satu Mare,  deși sunt peste 1200 de hectare de vie doar pe reconversie, nu sunt vinuri DOC.
Dar sunt vinuri cu indicație IG care au bătut vinuri DOC, la concursurile organizate. Și noi am avut astfel de vinuri.
Dar problema acestor indicative e relativă pentru cumpărător. Sunt unii care nu cumpără vinuri din Halmeu pentru că nu au DOC. Preferă, să spu­nem, vinurile de la Beciul Dom­nesc, pentru că au o hologramă. Dacă iei aceste vinuri și începi să consumi din ele, după un timp au același gust.
Asta este important, gustul, parfumul ce rămân după ce ai gustat vinul. Noi promovăm un vin de calitate, făcut cu dragoste și din vie de bună calitate.
Vrem să ieșim pe piață, deocamdată doar cu IG, dar nu vrem să ieșim pe plan național, doar în Satu Mare și Maramureș. Atât!
La suprafața de vie pe care o avem nu se poate face producție pentru a livra vin pe plan național. Noi am cerut și am obținut la toate vinurile pe care le producem, IG-ul. Plantațiile sunt autorizate din punctul de vedere al IG de către Oficiul Național al Viei și Produselor Viticole. Vinurile pe care le-am obținut, conform cantităților și calității arătate, le-am prezentat în fața comisiei și ne-au luat în evidență ca vinuri cu IG. Toate vinurile noastre au trecut acest test. După acest pas urmează îmbutelierea și etichetarea. Aici mai așteptăm. Avem un proiect prin care vom lua în toamnă o linie de îmbuteliere, de etichetare. Vom fi în regulă cu toate!”, a spus Csaba Mike.

Din vie am mers în crama Coope­rativei. Pe drum spre locul în care este depozitată producția de vin am trecut prin mai multe locuri în care Cooperativa are depozite în care sunt păstrate produsele folo­site, de la ciment, la cele folosite în viile avute. Au achiziţionat și niște de­pozite vechi pe care le modernizează și care vor fi închiriate, gene­rând un oarecare profit. Am mai aflat că Mike Csaba mai are o firmă de logistică ce produce venituri însemnate și care au fost direcționate spre partea de viticultură.
Una peste alta, o cooperativă agricolă pe viticultură presupune multă muncă, o adevărată „industrie” în care frații Mike au reușit să facă ceea ce nu se prea vede în Halmeu, sau în alte zone viticole.
În viitorul apropiat, doresc să rea­lizeze, de fapt se lucrează deja, o mare fermă, undeva între plantațiile de vie, cu cramă adevărată, loc de degustare, chiar și o pensiune.
Actuala cramă se află în apropierea gării CFR. La subsolul unor depozite pe care le au, se află niște pivnițe lungi, foarte lungi, de mergi prin ele de te plictisești. Aici sunt depozitate butoaiele cu vin. Aici sunt mașinăriile care separă bobul de strugure de ciorchine, aici se presează în niște prese mari. Aici este tot fluxul tehnologic.
În prima încăpere este amenajat un loc al degustării.
Alexandru Mike a adus o sticlă dintr-un vin de un roșu închis. Un Merlot ce face senzație când ajunge în fața consumatorului.

Cu gesturi de cunoscător, Alexandru toarnă un pic din prețiosul vin în pahare speciale pentru vinul roșu. Paharele sunt prinse de partea de jos a paharului și vinul este plimbat prin pahar în sens circular, pentru a permite aromei să se răspândească în recipient și apoi în simțurile celui care îl gustă. Operațiunea durează cel puțin un minut după care se poate gusta. Vinul are un pachet de mirosuri care mai de care mai îmbietor, un parfum greu de descris de un necunoscător, dar care te îndeamnă să vezi ce este dincolo de cu­pajul pe care l-ai simțit. Un vin excepțional care te determină să privești culoarea rubiniu închis cu dorința de a merge prin viile de pe dealuri și de a inspira aromele pe care începi să le recunoști în vinul gustat. 

„Aici unde este acum via a fost pădure. În urmă cu zece ani am început să plantăm vie. Avem 11 angajați permanenți și angajăm zilieri. Ar fi bine să avem 20 de zilieri, dar nu găsim decât zece. Munca este mecanizată. Dacă nu mecanizăm, rămânem în urmă. Recoltarea strugurilor se face manual, dar desciorchinarea se face mecanizat”.
Alexandru Mike

 

„Asta este important, gustul, parfumul ce rămân după ce ai gustat vinul. Noi promovăm un vin de calitate, făcut cu dragoste și din vie de bună calitate”
Csaba Mike