Vinovatii fara vina

Represiunile regimului comunist au tintit de cele mai multe ori spre intelectuali. Scenariul era acelasi: vinovat sau nu, intelectualului i se compunea un dosar. Daca era cazul, cel mai mic semn de nesupunere se pedepsea cu privarea de libertate, ulterior „inculpatul” ne mai avand acces la functia sau postul detinut inainte de arestare. Povestea a fost similara pentru Vasile Tamas din Nicula, judetul Cluj. La cei 91 de ani, batranul povesteste cum a fost scos din invatamant pentru a nu mai putea profesa vreodata ca invatator. Vasile Tamas era invatator in Cernuc, o localitate aflata in judetul Salaj. Era anul 1946, anul alegerilor parlamentare din Romania, alegeri care au dus la destabilizarea monarhiei constitutionale romane. Comunismul incepea sa se instaureze. El impreuna cu alte cadre didactice, colegi de-ai lui, au participat la un miting in Dej. Acolo, au cerut sa fie afisat portretul regelui Mihai alaturi de portretele unor personalitati. „Cum am ajuns sa fiu arestat? Interesant. Prin 15 iulie s-a tinut la Dej un miting al comunistilor, prin 1945. Au adus acolo pe cei patru dascali renumiti. Mihai era rege pe atunci. Si au adus acolo si au facut ca o bena si au pus pe cei patru mari dascali in sir. Ei patru numai, regele nicaieri. Noi, vazand ca nu e regele acolo, ne-am adunat asa mai multi gramada si am inceput a striga: Vrem tabloul regelui Mihai! Si am strigat atata, pana primarul Dejului a trimis pe cineva sa aduca tabloul. Dupa ce l-a adus am inceput sa aplaudam. Cu asta ne-a filat Securitatea si ne-a inregistrat”. Prima arestare Aparent liberi sa profeseze, Vasile Tamas si colegii lui au fost adunati de Securitate, amprentati si tinuti in puscarie timp de o saptamana. Apoi au fost lasati sa plece acasa. Toti credeau ca s-a sfarsit. Dar nu avea sa fie asa. „In 19 noiembrie s-au tinut alegerile si dupa alegeri, pe toti acestia care eram oarecum vizati, ne-a scris si ne-a dus la inchisoare in Cluj, la inchisoarea militara. Ne-au tinut acolo o saptamina. Dupa ce ne-a dus acolo, ne-au luat amprentele la toti si ne-a tinut pana in seara de Craciun, cind ne-a dat drumul acasa. Apoi am venit de la Dej, care unde aveam domiciliu, unde eram invatatori si toata noaptea am calatorit. De la Dej pina la Cernuc, unde eram eu invatator, erau cam 40 de kilometri. Cu greu am venit, ca ma poticneam. Am sosit dimineata acasa.” Vinovatii fara vina La distanta de cateva luni, invatatorul din Cernuc si colegii lui au fost din nou ridicati de Securitate. Dupa o cotrobaiala prin casele lor, unde nu au gasit nimic incriminator, i-au pus intr-un camion si au luat drumul inchisorii Gherla. „A trecut ce a trecut si n-o mai zis nimeni nimic. Dupa citeva luni, eram la scoala, la slujba si cind ii in 5 mai, anul urmator, vine la scoala unde eram eu, vine un comunist in clasa si ma afla la ore. Intreaba daca eu sunt invatator acolo si zice: avem o mica intrebare, unde locuiti? Zic, de aici si pana unde locuiesc eu sunt vreo 50 de metri, nu mai mult. Apoi zice, sa mergem pana acolo. Am mers si incep ei a controla prin dulapuri, canapele, ca sa aiba si ei o ocupatie. Zice: nu gasim ce cautam, dar iti veni pana la Dej si iti da declaratie. Ne incarca intr-un camion, eram vreo 24 si ne duce la Dej, pe strada Mihi Eminescu, acolo aveau ei sediu. Ne tin acolo, intr-o camaruta, 24 de oameni. Nici nu am avut loc unde sa sedem, numai in picioare am stat toata noaptea. Noaptea o trecut cum o trecut, cu chiu, cu vai. Ne-au scos in curte a adoua zi, ne-au incarcat in camion si directia Gherla”. La Gherla au fost din nou nevoiti sa stea inghesuiti intr-o celula. Patul le era compus din calti, paturile erau un lux, iar mancarea atat cat sa ii tina in viata. Chinul lor zilnic era ca nu li se explica de ce au fost adusi acolo, de ce sunt acuzati sau cat timp mai au de stat. „Acolo, ne duce, ne debarca acolo si ne-o lasat sa ne alegem noi acolo „locuinta”. Intr-o celula am fost 24 de oameni, pe doua randuri eram pusi, cu capul catre perete si pe mijloc gol ca sa poata umbla domnii cei alesi. Noi am dormit pe beton, pe pozdarii de astea, de se batea canepa. Daca am avut o patura, puneam, dar mai mult nu am avut. Era un closet la 24 de oameni. Mancare... ziceam ca ducem trai ca vai de noi/ cu-o bucata de turtoi/si ducem o viata amara/cu ciorba de fasole rara/mierla tu cat o sa-mi canti/ca ma culc noaptea pe calti. Am stat acolo, nu stiam noi cat stam. Asta era chinul cel mai mare pentru noi, ca nu eram condamnati, sa stim cat avem de stat. Nu ne-o dus la ancheta, nu au facut nicio ancheta. Nimeni nu ne-a spus de ce ne tin in puscarie si asta era chinul cel mai mare. Numai te trezeai ca vine o lista de la centru cu cei care merg acasa”. Exclus din invatamant In scris nu au primit nimic, nicio dovada ca au fost inchisi, dovada atat de necesara pentru a motiva indelungata absenta de la serviciu. Mai mult, dupa un an petrecut in inchisoare, fara a avea alta vina decat aceea ca au cerut afisarea portretului regelui la miting, au fost exclusi din invatamant. Nu li s-a propus nici semnarea unui angajament cu Securitatea, pentru ca nu exista nicio culpa cu care sa poata fi santajati. Securitatea, daca i-a mai filat dupa aceea, i-a filat din umbra, ei nu au mai simtit presiune. Destul insa ca nu mai aveau acces la statutul de dascal. Negasind nimic incriminator, comunistii nu i-au putut retine la nesfarsit. Ancheta nu s-a facut. Nu aveau de ce. Poate ca sa isi repare gafa de a fi privat de libertate oameni fara vina, i-au lasat in pace dupa aceea. Vocea Americii si Europa libera le-au putut asculta in voie. Macar atat „Nu ne-o dat nicio dovada ca am fost arestat si pe chestia asta, ne-am pierdut serviciul ca am lipsit un an din servici. Daca am cerut dovezi ca am fost inchisi, o zis ca nu ne trebe. Nu o avut de ce sa ne acuze de fapt, ca nu au gasit nimic. Dupa ce „ne-o lasat la vatra”, ne-o venit ordin ca suntem exclusi din invatamant, fara sa ne spuna de ce. Trebuia sa ne cautam alt servici.” Vasile Tamas a ajuns sa lucreze la constructia caii ferate Salva-Viseu, pentru ca era nevoie de mult personal. Un inginer, vazand ca nu e de ici, de colo, l-a intrebat ce pregatire are. Cand a aflat ca este fost invatator, i-a propus sa mearga la Scoala de Cai ferate din Bucuresti. Calificat, Vasile Tamas a revenit pe post de conducere, coordonand lucrari in mai multe locuri din tara. Adriana SZABO adriana@gazetademaramures.ro